Adelina Mihaila & Raul Nitu; ”8.5 Privilegiul infierii” (st8 De la robi la moştenitori)”

Miercuri, 16 august – Privilegiul înfierii

6. Ce spune Pavel în Galateni 4:5-7?

El subliniază faptul că Hristos i-a răscumpărat „pe cei ce erau sub Lege” (vers. 4,5). Cuvântul „a răscumpăra” înseamnă „a lua înapoi contra plată”, a plăti o anumită sumă pentru eliberarea unei persoane din captivitate sau din robie. După cum vedem din context, răscumpărarea are loc pe fondul unei situaţii dramatice: omul este rob şi are nevoie să fie eliberat.

Dar de cine sau de ce să fie eliberat? Noul Testament ne vorbeşte despre patru aspecte: (1) eliberarea de Satana şi de vicleniile lui (Evrei 2:14,15), (2) eliberarea de moarte (1 Corinteni 15:56,57), (3) eliberarea de sub puterea păcatului care ne înrobeşte prin firea noastră (Romani 6:22) şi (4) eliberarea de sub condamnarea Legii (Romani 3:19-24; Galateni 3:13; 4:5).

7. Care a fost scopul răscumpărării noastre? Galateni 4:5-7; Efeseni 1:5; Romani 8:15,16,23; 9:4,5.

Noi folosim adesea cuvântul „mântuire” pentru a arăta ce a făcut Hristos pentru noi. Este corect, dar nu este nici pe departe la fel de expresiv şi de sugestiv ca termenul „înfiere”. Cu toate că Pavel este singurul scriitor din Noul Testament care foloseşte acest termen, înfierea sau adopţia era o procedură legală bine cunoscută în lumea greco-romană. Câţiva împăraţi romani contemporani cu Pavel au recurs la adopţie pentru a asigura un succesor, fiindcă nu aveau un moştenitor legal. Adopţia garantează câteva privilegii: „(1) Fiul adoptat devine fiul legitim… al celui care l-a adoptat… (2) Persoana care adoptă se obligă să îl crească pe copil în mod corespunzător şi să îi asigure hrana şi îmbrăcămintea. (3) Persoana care adoptă nu îl poate repudia pe fiul adoptat. (4) Copilul nu poate fi tratat ca sclav. (5) Părinţii naturali ai copilului nu au dreptul să îl ia înapoi. (6) Adopţia conferă dreptul la moştenire.” – Derek R. Moore-Crispin, „Galatians 4:1-9: The Use and Abuse of Parallels”, The Evangelical Quarterly, vol. LXI/No. 3 (1989), p. 216

Dacă aceste drepturi sunt garantate prin legile omeneşti, cu cât mai mari sunt privilegiile noastre în calitate de copii ai lui Dumnezeu!

Citeşte Galateni 4:6, ţinând cont de faptul că în limba ebraică Abba era cuvântul folosit de copii când vorbeau cu tatăl lor („tati” sau „tăticule”). Isus l-a folosit în rugăciune (Marcu 14:36). Noi suntem copiii lui Dumnezeu şi avem privilegiul de a-L numi „Tată”. Te bucuri de această relaţie apropiată cu El? Dacă nu, ce te împiedică? Ce poţi schimba pentru a te bucura de acest privilegiu?

 

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:

www.7adventist.com/studiu/

 

 

 

Programe populare




Comentariile sunt inchise.