Cristina Voicu & Lucian Chiță; ”7.7 Un gând de încheiere (st7 Conducători care slujesc)”

Vineri, 12 mai – Un gând de încheiere

O frumoasă ilustrare a conducerii prin slujire găsim în viaţa lui Isus, la ultima Sa Cină. Atunci, El era pe deplin conştient că este Fiul lui Dumnezeu şi că urma să Se întoarcă la Tatăl (Ioan 13:1). În timpul cinei, a spălat picioarele ucenicilor. La fiecare ocazie de spălare a picioarelor, urmaşii lui Isus repetă gestul Său; ei îşi aduc aminte unul altuia că a fi conducător în împărăţia lui Isus înseamnă a fi slujitor. Ucenicii au ţinut minte acest act al umilinţei toată viaţa lor, mai ales după ce şi-au dat seama cine era Isus cu adevărat. Şi desigur că Petru l-a avut în minte atunci când i-a îndemnat pe conducătorii bisericii să nu păstorească turma lui Dumnezeu ca nişte stăpâni, ci „împodobiţi cu smerenie”.

„Când a consimţit să devină om, Hristos a manifestat o smerenie care le uimeşte pe fiinţele inteligente cereşti. Actul acceptării de a fi om n-ar fi fost o umilinţă dacă n-ar fi fost realitatea preexistenţei înălţate a lui Hristos. Noi trebuie să ne deschidem mintea ca să înţelegem că Hristos a pus deoparte haina împărătească, coroana regală, poziţia Sa înaltă şi Şi-a acoperit natura divină cu natură umană, ca să-l poată întâmpina pe om la nivelul la care se afla şi pentru a le aduce oamenilor puterea morală de a deveni fii şi fiice ale lui Dumnezeu.

Smerenia şi blândeţea care au caracterizat viaţa lui Hristos se vor manifesta în viaţa şi caracterul celor care trăiesc cum a trăit Isus.” – Ellen G. White, Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, p. 81 (15 martie)

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:

www.7adventist.com/studiu/

Programe populare




Comentariile sunt inchise.