Daniela Măgureanu & Daniel Sandu; ”7.2 „Unde s-a înmulţit păcatul…” (st7 Biruirea păcatului)”

Duminică, 12 noiembrie – „Unde s-a înmulţit păcatul…”

În Romani 5:20, Pavel face o declaraţie impresionantă: „Dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.” Deci harul lui Dumnezeu este suficient pentru a trata păcatul, indiferent cât de mult ar abunda el sau cât de teribile ar fi consecinţele lui. Câtă speranţă ar trebui să ne insufle adevărul acesta, mai ales când suntem ispitiţi să credem că păcatele noastre sunt prea grele pentru a fi iertate! în Romani 5:21, Pavel ne arată că, deşi păcatul conduce la moarte, harul lui Dumnezeu prin Isus a înfrânt moartea şi ne poate da viaţa veşnică.

1. Citeşte Romani 6:1. Ce idee abordează Pavel aici şi ce răspuns oferă el în versetele următoare? Romani 6:2-11

Pavel urmează în capitolul 6 o linie argumentativă interesantă pentru a arăta de ce nu ar trebui să mai păcătuiască un om îndreptăţit. Mai întâi, nu ar trebui să păcătuim deoarece am murit faţă de păcat.

Cufundarea în apa botezului reprezintă înmormântarea. Ce anume se înmormântează? „Omul cel vechi” al păcatului – mai precis, trupul care săvârşeşte păcatul, trupul dominat sau guvernat de păcat. „Trupul păcatului” este îngropat şi noi nu mai slujim păcatului. În Romani 6, păcatul este prezentat ca un stăpân ai căror robi sunt oamenii. După ce „trupul păcatului” este îngropat, stăpânirea păcatului încetează. Din mormântul de apă se ridică un om nou, care nu mai slujeşte păcatului, ci trăieşte o viaţă nouă. Totuşi, aşa cum ştie orice creştin botezat, păcatul nu dispare automat din viaţa noastră, îndată ce ieşim din apă. A nu fi sub stăpânirea păcatului nu este acelaşi lucru cu a nu fi nevoit să lupţi cu el.

„Vedem aici clar ce vrea să spună apostolul. Toate afirmaţiile de tipul: (1) «Noi am murit faţă de păcat», (2) «Noi trăim pentru Dumnezeu» etc. Înseamnă că noi nu mai cedăm în faţa poftelor noastre păcătoase şi în faţa păcatului, chiar dacă păcatul continuă să existe în noi. Dar păcatul rămâne în noi până la sfârşitul vieţii noastre, după cum citim în Galateni 5:17: «Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul, împotriva firii pământeşti; sunt lucruri potrivnice unele altora.» De aceea, toţi apostolii şi sfinţii mărturisesc că păcatul şi poftele păcătoase rămân în noi până când trupul devine cenuşă şi se ridică un nou trup [slăvit] fără pofte şi păcat.” – Martin Luther, Commentary on Romans, p. 100

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:

http://www.7adventist.com/studiu/biruirea-pacatului/

Programe populare




Comentariile sunt inchise.