Claudia & Mihai Butoiu; ”4.5 Neprihănirea lui Hristos(st4 Îndreptăţirea prin credinţă)”

Miercuri, 25 octombrie – Neprihănirea lui Hristos

În Romani 3:25, Pavel continuă să explice în ce constă vestea bună a mântuirii. El foloseşte o expresie sofisticată – „jertfă de ispăşire”. Cuvântul grecesc, hilosterion, apare în Noul Testament numai aici şi în Evrei 9:5, unde este tradus prin copacul ispăşirii. Aşa cum este folosit în Romani 3:25, pentru a descrie darul îndreptăţirii şi răscumpărării prin Hristos, „jertfa de ispăşire” pare să reprezinte împlinirea a tot ce a fost simbolizat prin capacul ispăşirii din sanctuarul Vechiului Testament. Aceasta înseamnă prin urmare că Isus, prin moartea Sa, a fost oferit ca mijloc de mântuire şi este înfăţişat ca fiind Dăruitorul ispăşirii. Pe scurt, înseamnă că Dumnezeu a făcut tot ce a fost necesar pentru a ne mântui.

Textul vorbeşte şi despre „trecerea cu vederea a păcatelor”. Noi nu putem fi acceptaţi de Dumnezeu din cauza păcatelor noastre. Şi nu suntem capabili să facem nimic pentru a le anula. Dar Dumnezeu a oferit, prin planul de mântuire, o cale ca păcatele acestea să fie „trecute cu vederea” prin credinţa în sângele lui Hristos.

Expresia „a trece cu vederea” redă cuvântul grecesc paresis, care înseamnă „a trece peste” sau „a trece pe lângă”. Ea nu are sensul de „a ignora”. Dacă păcatele ar fi putut fi ignorate, atunci Hristos n-ar mai fi suferit pedeapsa pentru ele. Prin urmare, oricui crede în sângele Său i se pot „trece cu vederea” păcatele, deoarece Hristos a murit deja pentru el (1 Corinteni 15:3).

5. Citeşte Romani 3:6,27. Care este ideea exprimată de Pavel aici?

Vestea bună pe care Pavei era nerăbdător să o împărtăşească este că „neprihănirea Lui [Dumnezeu]” se află la dispoziţia oamenilor şi că ne este dată nu pentru faptele sau meritele noastre, ci prin credinţa în Domnul Isus şi în ceea ce a făcut El pentru noi. Datorită crucii de pe Golgota, Dumnezeu poate să-i declare neprihăniţi pe păcătoşi şi totuşi să rămână drept şi corect în faţa universului. Satana nu mai poate să-şi ridice degetul acuzator împotriva lui Dumnezeu, pentru că Cerul a adus jertfa supremă. Satana îl acuzase pe Dumnezeu că îi cerea neamului omenesc mai mult decât era dispus să-i ofere. Crucea respinge acuzaţia aceasta.

Poate că Satana s-a aşteptat ca Dumnezeu să-i distrugă pe primii oameni după ce au păcătuit. Dar El L-a trimis pe Fiul Său ca să îi mântuiască. Ce ne spune faptul acesta despre caracterul Său? Ce impact ar trebui să aibă cunoaşterea caracterului Său asupra vieţii noastre? Ce schimbări vei face în comportamentul tău ca urmare a înţelegerii acestui fapt?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:

www.7adventist.com/studiu/

Programe populare




Comentariile sunt inchise.