Emanuel Grecu & Daniela Măgureanu; ”2.7 Un gând de încheiere (st2 Moştenirea celor credincioşi)”

Bogăţia şi profunzimea ideilor din primul capitol al epistolei şi aria largă de acoperire tematică sunt uimitoare. Petru îşi începe epistola cu o meditaţie asupra Dumnezeirii – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Tatăl ne-a oferit un Mântuitor în persoana Fiului Său, Isus, iar noi suntem aleşi prin El pentru sfinţire şi ascultare. Noi îl iubim pe Isus şi ne bucurăm în El cu o bucurie negrăită, deoarece, prin moartea şi învierea Sa, am primit făgăduinţa unei moşteniri „nestricăcioase” care este păstrată în ceruri pentru noi. Din acest motiv, chiar şi în necazuri ne putem bucura în mântuirea oferită prin Hristos. „Epistolele sale [ale lui Petru] erau mijloace pentru reînsufleţirea curajului şi întărirea credinţei acelora care treceau prin încercări şi necazuri şi de reînnoire a faptelor bune de către aceia care, din pricina feluritelor ispite, erau în primejdie să-şi piardă încrederea în Dumnezeu.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 382 (517).

În acelaşi timp, Duhul Sfânt i-a inspirat pe profeţi să descrie evenimentele din zilele lui Petru şi ale cititorilor săi. În consecinţă, creştinii ar trebui să ducă o viaţă sfântă, de ascultare de adevăr, în comunităţi caracterizate de dragostea care vine dintr-o inimă curată.

Pentru studiu suplimentar: Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, capitolul 59, „Ascultarea desăvârşită prin Hristos”, şi capitolul 57, „Hristos, Calea vieţii”.

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
Scoala de sabat

 

Programe populare




Comentariile sunt inchise.