Monica Cîrtog & Denis Popa; ”2.4 Solicitarea iudaizanţilor (st2 Controversa)”

Marţi, 10 octombrie – Solicitarea iudaizanţilor

4. Citeşte Faptele 15:1. Care era motivul disensiunilor? De ce credeau unii că practica circumciziei nu era doar pentru iudei? (Vezi Geneza 17:10.)

Deşi apostolii li s-au alăturat celor din Antiohia în efortul serios de a câştiga multe suflete pentru Hristos, câţiva credincioşi evrei din Iudeea, „din partida fariseilor”, au reuşit să pună în discuţie un subiect care a generat în scurt timp în biserică o controversă de proporţii şi care i-a consternat pe credincioşii dintre neamuri. Aceşti învăţători afirmau cu mare convingere că, pentru a fi mântuit, credinciosul trebuie să fie circumcis şi să respecte toată legea ceremonială. De altfel, iudeii se mândriseră întotdeauna cu faptul că fuseseră aleşi de Dumnezeu şi mulţi dintre cei care fuseseră convertiţi la credinţa în Hristos încă mai simţeau că, din moment ce Dumnezeu le arătase clar evreilor cum să se închine, era imposibil ca El să autorizeze vreodată o schimbare în vreunul dintre detalii. Ei insistau ca legile şi ceremoniile iudaice să fie incluse în ceremoniile religiei creştine. Aceşti oameni nu reuşeau să înţeleagă că jertfele nu făcuseră altceva decât să indice spre moartea Fiului lui Dumnezeu, în care simbolul s-a întâlnit cu Cel simbolizat, şi că, după aceea, ritualurile şi ceremoniile dispensaţiunii mozaice nu mai erau obligatorii.

5. Cum a fost soluţionată această controversă? Faptele 15:2-12

„În timp ce aştepta îndrumare direct de la Dumnezeu, el [Pavel] a fost întotdeauna gata să recunoască autoritatea dată corpului credincioşilor uniţi în obştea bisericii. El simţea nevoia sfatului şi, când se iveau probleme importante, el le prezenta bucuros înaintea bisericii şi se unea cu fraţii săi în a cere de la Dumnezeu înţelepciune pentru a lua hotărâri drepte.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 147

Este interesant că Pavel, care a vorbit adesea despre chemarea lui apostolică şi despre felul cum îl chemase Isus şi îi încredinţase această misiune, a fost atât de dispus să colaboreze cu corpul mai larg de credincioşi. Altfel spus, deşi conştient de chemarea Iui, el a înţeles că făcea parte din biserică şi că trebuia să conlucreze cu ea.

Care este atitudinea ta faţă de conducerea bisericii? De ce este colaborarea atât de importantă?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:

www.7adventist.com/studiu/

Programe populare




Comentariile sunt inchise.