Marile proiecte se realizeaza impreuna cu ceilalti, deoarece impreuna este mult mai simplu sa le duci la indeplinire.

A fost odata un cersetor care era foarte infometat. Dupa trei zile de post, calatorind, ajunse intr/un sat. Dar din pacate acel sat era considerat cel mai ciudat si meschin din intreaga zona. Locuitorii lui aveau camarile pline cu de toate, insa farfuriile totdeauna goale si pe deasupra nu invitau niciodata pe nimeni la masa.”Trebuie sa economisim”… repetau ei necontenit. ”Nu se stie niciodata daca nu va veni vreun prieten neasteptat la noi”. Insa, ca sa spunem adevarul, avizi si avari cum erau, niciunul dintre ei nu avea prieteni.
”Toc, toc, toc”. Cersetorul batu la usa primei case.
”Cine esti, ce vrei ?”, striga o voce. ”Cu siguranta vrei ceva gratis, nu ?” „Pleaca, nu am nimic sa/ti dau. N/am nimic de aruncat”. Cersetotul incerca cu incredere si la urmatoarea casa. Dar, acelasi raspuns. Si tot asa din casa in casa. Batu pana la urma si la casa primarului care avea fatada principala chiar spre centrul localitatii. ”As vrea doar putina apa”, spuse chipului rece care iesi de dupa usa, ”vreau sa gatesc o deliciosa supa de piatra”. Crapatura usii se largi mai mult. ”Ai spus supa de piatra ???” „Da”, spuse din nou cersetorul cu o fata inocenta, ”posed o piatra magica, si am nevoie doar de un pic de apa”. Primarul incepu sa bombane, dar se duse si aduse o galeata de apa.
”Ce serviabil sunteti ”, spuse cersetorul. ”N/ati vrea sa ma ajutati ? Nu ca sa ma dau mare insa toti spun ca supa mea de piatra este cea mai buna din lume. Nu ati putea sa/mi imprumutati o oala mare ?”
„Eu n/am mai auzit vorbindu/se despre o astfel de supa”, spuse suparat primarul, dar se duse si aduse oala cea mai mare pe care o avea si o dadu cersetorului care aprinse un foc chiar in mijlocul pietii centrale, scoase din desaga lui o piatra mare, o curata bine, si o puse in apa din oala.
Intr/o clipa vestea extraordinara a pietrei care clocotea in oala facu inconjorul satului. Aproape toti locuitorii satului formara un cerc in jurul cersetorului si a oalei sale.
”Si o sa mananci scarbosenia aceea ?”, intreba o fetita strambandu/se ”Da, sa stii ca ai dreptate. Supa de piatra este mult mai buna daca in ea o sa punem o ceapa, insa ma multumesc si cu ce am”. Imediat dupa, o mana intinse spre cersetor o micuta ceapa. ”Multumesc doamna”, spuse el. Puse ceapa in oala si gusta zeama. ”Mmmm, delicoasa”. Oamenii il priveau cu ochi tot mai nedumeriti.
”Cam imi dau seama ceea ce ganditi: supa de piatra este minunata in mod special cu ceapa, dar adaugand si niste fasole…insa eu ma multumesc oricum…” Un baietas veni in fuga cu un saculet de fasole.
”Le accept cu drag, doar daca mananci impreuna cu mine”, zise cersetorul varsand fasolele in oala. Gospodinele satului priveau cu dezgust spre oala care fiebea si strambau din nas. ”Ah, da stiu la ce va ganditi”, spuse cersetorul privindu/le, „stiu doamnelor ca nu v/ar place o asa supa daca langa ceapa si fasole n/ar fi puse si niste ciuperci”. „Bine, voi pune eu ciupercile”, striga doamna Parsimonia, invatatoarea. Alerga acasa si veni cu un cosulet de ciuperci proaspete ce fura aruncate degraba printre celelalte ingrediente din oala.
”Oh, desigur supa pare un pic cam stearsa, parca n/ar avea culoare. Un pic de carne ar da acel aspect placut supei, pe langa ceapa si ciuperci”. ”Carne, carne”, exclama macelarul entuziast si el la ideea de a manca din acea supa interesanta. Se duse repede si aduse o buna bucata de carne care sfarsi prin a fi urmatorul ingredient al supei de piatra. Cersetorul gusta din nou.
”Un cartof si niste verdeturi ar fi demne de un rege. O, da, da, cartofii si verdeturile, morcovii”. La acest punct al situatiei care incita pe tot cei prezenti, gospodinele se hotarara sa dea chiar o mana de ajutor. O batranica se duse repede in gradina si smulse in pamantul roditor, cativa cartofi si morcovi.
”Daca ati dori sa ducem pana la capat supa aceasta, aduceti farfurii si linguri…si sa nu uitam de o fata de masa”, adauga cordial cersetorul. „Dar nu trebuie si niste sare ?”, sugera o bucatareasa in timp ce alerga acasa ca sa o aduca. Bogata supa clocotea in oala. Ceapa, fasole, ciuperci, carne, cartofi, morcovi, si ca sa nu mai vorbim…piatra. Mirosul se raspandea peste tot si provoca saliva in gura tuturor. Pitarul satului fugi sa aduca cateva paini bune, altii adusera branza, cate ceva de baut si nu lipsira nici dulciurile.
Se intinse in mijlocul pietii o fata de masa mare, toti se asezara frumos unul langa altul iar cersetorul incepu sa puna in farfurii supa miraculoasa si parfumata. Mancara toti bucurosi. ”Oh, acesta a fost cel mai frumos pranz din viata noastra”, murmura primarul cand terminara. ”Piatra aceea a ta este extraordinara !” ”Este a voastra, a tuturor acum, v/o daruiesc.” ”Cum, chiar ne daruiesti piatra aceasta magica ?”, spusera locuitorii satului cu ochii in lacrimi. ”Putem atunci sa ne intanim si sa macam impreuna si in alte ocazii aceasta supa de piatra. Si nu ne va costa nici un ban !”
”Ei, da”, spuse cersetorul punandu/si haina pe el, ”si aduceti/va aminte ca trebuie sa adaugati un pic de ceapa, fasole, ciuperci, carne, cartofi, morcov, si tot ce mai trebuie…sare, verdeata.” ”Da, nu vom uita niciodata.” ”Ca sa spun adevarul gol golut, am observat ca adaugand aceste ingrediente supa de piatra este mult mai gustoasa”, concluziona cersetorul inainte de porni mai departe in drumul sau. In realitate piatra care clocotea in oala era de fapt egoismul locuitorilor satului.

Pentru dialog
1. Cum sunt locuitorii satului inainte ca sa junga cersetorul ? Cum sunt dupa ce el
pleaca ?
2. De ce experienta acestui agape al supei de piatra ii schimba ?
3. Ce simtiti atunci cand mancati impreuna cu familia si cu prietenii?
4. De ce credeti ca Cina Domnului este centrul experientei colective a bisericii ?

Pentru activitate

Organizati o masa in care toti participantii sa aduca ceva
In Faptele Apostolilor 4: 32/37 este descrisa prima comunitate de crestini.

Loredana Olteanu, traducere ”In cammino verso l’amore”, Valentino Salvoldi.

Programe populare




Comentariile sunt inchise.