Taoist TempleNu este simplu să găseşti un criteriu de identificare a binelui într-o lume în care acesta este atât de amestecat cu răul. De-a lungul timpului s-au încercat diferite maniere de a defini binele şi de a demasca răul. Însă nu este simplu dă defineşti aceste noţiuni, iar de multe ori, din nefericire, identificarea răului a condus la abuzuri şi persecuţia diferitelor categorii sociale pe criterii de rasă, religie sau altele în genul acestora. Totuşi, o definiţie simptomatică a binelui şi răului, mai bine zis evidenţiind anumite principii ce le caracterizează, ar fi utilă pentru fiecare dintre noi.

Am avut ocazia de a citi mai multe principii de învăţătură taoistă cu ceva timp în urmă, şi am rămas impresionat de modul în care se poate departaja manifestarea binelui de cea a răului pe baza unei abordări relaţionale, nu neapărat etice, aşa cum se întâmplă în creştinism. Astfel de principii au inspirat şi realizarea mai multor producţii cinematografice în genul celor intitulate „Războiul stelelor” („Star Wars”), „Poarta stelară” („Star Gate”) şi „Star Trek”.

Punctul de plecare îl constituie faptul că natura umană urmează dinamica de expansiune a întregului univers. Fiecare persoană are nevoie de putere pentru a supravieţui şi a se dezvolta în decursul vieţii. Realitatea este că orice om doreşte să acceadă în sfere tot mai înalte de existenţă atât la nivel material, cât şi spiritual. Nu este nimic rău în acest lucru, fiindcă Dumnezeu a pus în noi această dorinţă de progres, de dezvoltare şi perfecţionare continuă.

Dacă mergem mai departe în această direcţie de cugetare, ne dăm seama că dorinţa de a fi ca Dumnezeu nu este rea în sine, ci metoda, calea, face diferenţa. Când citim în Sfânta Scriptură că Dumnezeu a făcut pe om „după chipul Său”, înţelegem că posibilităţile oferite fiinţelor omeneşti sunt nesfârşite, că există un progres continuu în creşterea în asemănare cu Creatorul nostru, în măsura în care noi urmăm calea Sa, respectând legile pe care El le-a pus în toate lucrurile.

Revenind la încercarea de a oferi o definiţie de principiu, în gândirea taoistă binele se manifestă atunci când încerci să dobândeşte putere pe baza legăturii cu nivele superioare din punct de vedere moral şi existenţial. Aceste lucru se reflectă prin căutarea armoniei, acţiunii în acord cu legile universului şi însuşirii energiilor superioare ce ne sunt puse la dispoziţie sub felurite forme, atunci când avem o atitudine corectă faţă de lume şi viaţă.

Realizând o conexiune biblică, se poate înţelege că binele se manifestă atunci când intrăm în legătură cu Dumnezeu, cu îngerii Săi cei sfinţi, cu Cuvântul Său şi cu Duhul Sfânt. Astfel dobândeşti putere, primind chiar de la Dumnezeu această capacitate extraordinară de creştere şi dezvoltare. Întreaga Scriptură este o pledoarie în favoarea ideii că toată puterea de care avem nevoie pentru a ne dezvolta armonios vine de la Dumnezeu, că El lucrează în favoarea noastră. Fie că ne referim la biruinţele obţinute de poporul evreu pe câmpul de luptă, fie că ne gândim la beneficiile aduse prin jertfa Domnului Hristos, transpuse în viaţa noastră prin credinţă, vom percepe acelaşi principiu al divinităţii care ne oferă din abundenţă toate resursele necesare dezvoltării, împlinirii şi trecerii în nivele superioare de existenţă, culminând cu intrarea în lumea cea veşnică.

În opoziţie, răul se manifestă atunci când se încearcă accederea la nivele superioare prin dobândirea resurselor necesare de la celelalte fiinţe, asemenea cu noi sau de la cele ce se află pe nivele inferioare de cunoaştere şi existenţa. Mai  concret, răul se manifestă prin transformarea în sclavi a semenilor, prin încălcarea drepturilor pe care le are orice om, şi prin extensie, orice formă de viaţă ce ajunge în sfera noastră de acţiune. Orice formă de exploatare, de nesocotire a ceea ce se cuvine unei persoane, reprezintă un lucru rău, fiindcă în esenţă înseamnă să dobândeşti putere prin a-i distruge pe ceilalţi, prin jefuirea a ceea cei ei deţin.

În acest moment ne putem gândi, conform concepţiei biblice despre lume şi viaţă, la poruncile date de către Dumnezeu în Vechiul Testament, care sancţionau orice formă de atentare asupra vieţii şi bunurilor semenilor. Sau la Noul Testament, când până şi gândirea violentă era adusă sub sancţiunea judecăţii avându-se drept referinţă principiul „ceea ce vrei să îţi facă ţie ceilalţi, fă tu mai întâi”.

Mai departe, un alt principiu din gândirea taoistă pentru identificarea binelui şi a răului ţine de motivul pentru care doreşti dobândirea puterii şi evoluţiei în planuri superioare. Astfel, cel care se află pe calea binelui va căuta să obţină putere pentru a-i ajuta deopotrivă pe ceilalţi să crească şi să se dezvolte, mergându-se până la sacrificiul de sine, dacă acest lucru este necesar. Mai precis, binele este întotdeauna altruist în manifestarea sa. În concepţia celor „trei pietre preţioase”, sau „trei comori” ale lui Tao, sunt incluse următoarele atitudini fundamentale: compasiunea, moderaţia şi umilinţa. Aceste trăsături disting în mod clar manifestare a ceea ce este bine de urmat, de ceea ce este rău.

În opoziţie, cel aflat pe calea răului va dori putere pentru a se ridica deasupra semenilor, pentru a stăpâni peste ei. Într-un cuvânt, răul se bazează pe înălţarea de sine, fiind profund egoist, manifestându-se prin cruzime, exces şi trufie. De fapt, atunci când cineva încearcă să îşi impună planurile sale egocentrice, el va afecta echilibrul universului, aducând durere şi suferinţă peste tot.

Aşadar, atât metoda de dobândire a puterii, cât şi motivaţia ce se află la originea acestei dorinţe, fac diferenţa dintre bine şi rău, între cele două aspecte ale existenţei în mijlocul căreia trăim. Ca o conexiune biblică ne putem gândi la „Lucifer”, care a dorit să obţină calitatea de a fi la fel ca Dumnezeu prin viclenie şi violenţă. Planurile sale pline de ură nu au făcut decât să încalce legile puse de către Creator în univers, aducând nenorocire şi suferinţă pretutindeni. Aici de fapt ajungem la un aşa numit criteriu al „armoniei” în sensul în care binele va aduce întotdeauna armonie cu întregul univers şi ne va integra în ordinea originară, în timp ce răul va conduce numai la conflict şi dezordine. Peisajul lumii în care trăim vorbeşte grăitor despre aceste lucruri.

Prin urmare, chiar dacă nu deţine o definiţie „etică” a binelui şi a răului, gândirea taoistă ne oferă posibilitatea de a ajunge la o identificare precisă a celor două componente, fapt similar ca rezultat al aplicării învăţăturii creştine. De fapt, se aplică principiul expus de către Domnul Hristos că „pomul bun se cunoaşte după roadele sale” şi „nimeni nu poate culege struguri din spini sau smochine din mărăcini”.

Să nu fiu înţeles greşit, în sensul că nu am dorit să fac o pledoarie în favoarea taoismului prin aceste rânduri. Însă nu pot să nu remarc posibilele conexiuni ce se pot stabili cu creştinismul în anumite puncte de interes comun ale celor două curente de gândire. În esenţă binele va fi mereu altruist, motivându-ne să accedem la sfere tot mai înalte de cunoaştere şi putere cu scopul de a dărui mai departe întregului univers. Este aceeaşi idee care decurge din principiul expus de către Domnul Hristos prin cuvintele „Cereţi şi vi se va da”, urmate de „Daţi şi vi se va da”.

În opoziţie, răul ne va conduce să acumulăm egoist orice fel de resursă, indiferent prin ce mijloace, aducând mereu suferinţă şi durere. Criteriul „armoniei” ne va spune de fiecare dată de ce parte suntem în diferitele ocazii ale vieţii, fiindcă a fi asemenea cu Dumnezeu înseamnă să porţi chipul Său, motivaţiile Sale şi modul Său de a fi în viaţa ta, în chiar inima ta. Este asemenea unei peceţi lăuntrice pe care o porţi în suflet dându-se pe faţă în fiecare gest, cuvânt sau faptă. De ce parte suntem? Unde ne aflăm? Armonia cu Dumnezeu va da răspunsul pentru prezent şi pentru veşnicie.

Octavian Lupu

Conexiuni Creştine Contemporane

www.conexiunicrestine.ro

Bibliografie:

1. Despre Taoism: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Taoism (limba română)

şi http://en.wikipedia.org/wiki/Taoism

2. Cele trei pietre de mare preţ (Taoism):

http://en.wikipedia.org/wiki/Three_Treasures_(Taoism)

3. Gândirea taoistă:

http://www.beliefnet.com/Faiths/2001/06/What-Taoists-Believe.aspx

4. Taoism – Fundamentele „Căii”

http://www.csuchico.edu/~cheinz/syllabi/fall99/hundoble/

5. Recunoaşterea răului după roade:

Matei 7: 15-20

 http://www.biblephone.net/bibles/index.php/ro/1/web/Matth/7#15

 

Programe populare




Comentariile sunt inchise.