Peste vremea Edenului s-a lăsat demult cu tăcere. În loc de întâlnire, copilul a ales un ascunziş, florile şi-au ofilit culoarea, animalele au început să urle, iar şerpii să vorbească; astfel, originalul a căpătat riduri, aglomerate an după an peste creaţia desăvârşită.
Dacă Legea – fie aceasta de orice natură – a fost iniţial parte din constituţia lor, de-alungul timpului, fiinţele raţionale şi-au împietrit inimile şi, odată cu ele, au împietrit şi Legea. continuarea aici […]
