Draga Benone Burtescu, apreciez de fiecare data SEMNALUL preluat din articolele tale aflate sub genericul ‘Cate ceva’, ce apar prin intermediul ‘Intercerului’. Permite-mi te rog sa incerc sa valorific  si din alte unghiuri licenta ta privind ‘vuirea’ (pe mine m-a incantat si mi se pare deosebit de actuala), ce ai transmis-o pe 31 decembrie 2010, in excelentul articol : ‘’Dar vaile VUIRA’’.

Am asezat in randurile ce urmeaza  anumite observatii personale  sau idei, simtaminte  ce le-am sesizat de asemeni si la alti cugetatori, impreuna doritori de ‘ALTCEVA’.

CONTRAPUNCT SAU  ‘VUIREA’ IN CONTRAST

Liviu Olteanu

Putem vorbi de ‘VUIREA[1] asteptata, dorita si necesara’, sau despre ‘VUIREA deranj, piedica’. Oricum ar fi, indiferent de ceea ce ‘VUIREA’ proiecteaza, poate fi inteleasa ca un REFLECTOR care -dupa caz-, semnalizeaza ceva ce trebuie valorificat la máximum, sau dimpotriva ce ar trebui sa ne dea de gandit sau sa fie eliminat.

V-ati intrebat de ce oare NU VUIESTE neinfricat prin vaile peregrinarii noastre RESPECTUL si BUNUL SIMT? De ce ALTRUISMUL nu este peste tot la moda? Sau RECUNOSTINTA si APRECIEREA, de ce credeti ca sunt atat de rare astazi?  Cu referiré la recunostinta, nu vi se pare ca se uita atat de usor un bine facut, un gest exprimat, o vorba buna rostita celui  sau despre cel ce-l apreciezi?, De ce nu vuieste   IUBIREA PUNCT?  Toate, in mod natural, spontan, abundent si pe fata? (S-ar merita a lua pe rand aceste valori, trasaturi de carácter, pentru a le analiza extensiv, in viitor).

De ce oare dimpotriva atat de navalnic zburda, si cu atata rasfat VUIESTE peste tot in jurul nostru, Parsivenia (Ipocrizia,- unii o traiesc ca ‘sfanta’ diplomatie), Ignoranta, Pasivitatea, Delasarea sau Lasitatea? Oare pana cand INCA va mai VUI pe firmamentul intelectual si spiritual, -stropite cu sclipici de sezon sau exprimate frivol-, Multumirea de sine si Mediocritatea?

Sa fie oare placut sa te intorci pe cealalta parte in ‘asternutul’ caldut al pasivitatii sau lasitatii proprii, decat sa iei atitudine, in mod natural si demn, (cand altii ‘tac’, privesc ‘intelept’ in alta parte ori sunt prea ocupati cu lucruri importante si ‘sfinte’) cu referire la  o cauza, la un proiect sau la o Persoana? Sa fie incomod sau lipsit de prudenta sa-ti exprimi simpatía si solidaritatea deschis, in mod public cu persoana ‘x’ sau ‘z’?  Ma intreb oare chiar sa fie atat de usor sa ramai ‘nostalgic’ sau absent la apelul ce ti-l adreseaza ‘propria constiinta’ (sa fie aceasta sintagma fara acoperire in contemporaneitate?) sau educatia CRESTINA, astfel ca pentru cel de langa tine, cazut in bataia pustii, -de cele mai multe ori ca urmare a rautatii altora, sau cine stie daca nu cumva alteori ca urmare a propriei sale vinovatii-, sa nu vrei sa faci nimic?  Se poate ajunge la aceasta VUIRE prin asezarea -dupa vremuri si imprejurari- de vopsele distincte pe sevaletul spatiului propriu, ‘culori’ precum ‘ignorarea celui in cauza’; ‘a trece pe alaturi mai departe’, pentru a nu fi sifonat, murdarit de noroiul celuilalt; ‘criticarea (barfirea) sa malitioasa, judecarea sa’; sau pur si simplu ‘nefacand nimic’ (adica, a nu lua atitudine) pentru a impiedica sa se aseze in dreptul acestuia o imagine inadecvata, nedorita si improprie? Inca ma intreb, DE CE OARE, se prefera sau se accepta DE ATAT DE MULTI sa-l lasi pe cel de langa tine jefuit de respect, demnitate si aprecierea ce i s-ar cuveni, sa uiti tot ceea ce este meritoriu, ceea ce apreciai ‘ieri’ la el sau ea, a recunoasterii propriei sale valori si a respectarii bunului sau nume?  Se ajunge aici, printre alte cauze, din ratiuni de invidie si gelozie; din rautate; din micimea proprie sau comoditate; sau pentru ca si altiii fac la fel. (doar nu vrei sa pierzi dreptul de a fi acceptat in continuare in acelasi ‘club’). Si, sunt multi acestia! Tradarea, este la moda mai ales cand interesele o cer; iar mai actuala ca oricand este zicerea inteleapta ca ‘nu exista prietenii eterne ci interese vesnice, primele vor exista cointeresat cu cele din urma. Desigur, pentru un timp.

Incepe sa se vorbeasca despre nevoia de ‘redesteptare si reformatiune’ la nivelul Bisericii, a tuturor celor ce o compun, incepand cu cei de la varf si cred ca este meritoriu. Dar este posibil sa ramana aceasta doar o lozinca sau un concept? Inainte de aceasta, –sau daca vreti in cadrul acesteia-, cred ca s-ar merita sa incepem sa infaptuim CU TOTII o noua REVOLUTIE A BUNULUI SIMT, o REVOLUTIE A PRETUIRII FIECARUIA -indiferent de culoarea, pozitia, posibilitatile sau statutul propriu. Probabil, mai intai este nevoie sa invatam sa cerem iertare. Apoi, sa stim sa ne respectam pe noi insine, inainte de a-i putea respecta natural si pretui sincer pe ceilalti. Desigur de pocainta este mare nevoie.  Modelele sunt asteptate sa poarte NUME si PRENUME.

Nu vi se pare ca atat de des este la moda VUIREA ‘TACERII’? Absenteismul? Richard Swenson [2], dupa ce face o radiografie a problemelor globale, are o exprimare plástica -si cred ca de atatea ori adecvata-, vorbind despre “CASCATUL NOSTRU COLECTIV (n.p. ati citit bine!)in fata a tóate acestea”. Poate de aceea SA NE DORIM, SA FACEM CEEA CE NE CORESPUNDE SI SA NE RUGAM SA APARA la nivel planetar, -in societate, in familie si scoala, in biserica, oriunde-,  in mod spontan, O NOUA VUIRE. Cand altii dau cu pietre, se asteapta VUIREA LUARII DE ATITUDINE in favoarea lui DUMNEZEU.  Dar nu mai putin, si nu in ultimul rand, este moral si normal A LUA ATITUDINE in favoarea PERSOANEI; a Oricareia; a DEMNITATII sale; a drepturilor omului si libertatilor sale; a lua ATITUDINE de partea adevarului, dreptatii, a principiilor morale, eterne. VUIREA CONSTIINTELOR TREZITE de Dumnezeu este cautata. VUIREA RELATIONALA sincera si plina de sacrificiu intre toti oamenii, dar mai ales intre CRESTINI. (N-am spus ‘intre adventisti’, pentru ca adventistii, trebuie SA FIE mai intai crestini [3]). VUIREA PRIETENIEI sincere si dezinteresate. Dar nu putem sa ne ascundem dupa paravane ci sa punem un nume si in ce priveste VUIREA CONDAMNARII dogmatismului inghetat. Sau despre VUIREA TREZIRII din ritualismul institutionalizat. Vuirea de programe, predici, activitati religioase adaptate pentru omul timpului nostru, pline de vigoare, de substanta si imbibate de Isus; descojite de traditionalism si neatinse de servilism. Sa fie parasita parsivenia zambetului, a verbului, a mainii intinse –circumstantial-, cand nu ne vede nimeni, sau cand dorim sa ne vada cineva, sa ne debarasam de reactiile si faptele ipocrite. Sa ne rugam pentru VUIREA UNUI CRESTINISM VIU,- acea ‘paine’ buna si proaspata ce se consuma cu placere in prima Biserica. Acest gen de VUIRE inseamna, -in opinia mea-, VERTICALITATE! Sa fii sincer, sa vrei -si SA-TI PLACA,- sa iei ATITUDINE cand altii tac, fug, se ascund sau sunt prea ocupati… adesea ’spiritual’ sau cu lucruri ‘importante’. Sa fii ALTFEL. DIFERIT! Coste oricat ar costa, sa ramai DEMN! Chiar daca ramai singur si ‘risti’ sa-ti fie sifonata imaginea proprie in fata unor subiecti, importanti …o vreme.

Cred ca a sosit vremea sa VUIEASCA prin noblete si demnitate tóate celulele fiintei noastre, din cap si pana-n talpi de un ‘NU POT ALTFEL, AICI STAU’, faca-mi Domnul ce o vrea dar nimic nu ma va indeparta de acest obiectiv. Si sa-L rugam frumos si sincer, pe Cel ce ne poate tese fiecaruia un staul pe cinste,- asa incat fiecare PERSOANA imbibata sau flamanda de valori necesare, sa accepte sa i se smulga si sa elimine –cu ajutor de la Dumnezeu-, din ‘respiratia’ cotidiana -profesionala, bisericeasca sau relationala-, toate celulele cancerigene ale rautatii, falsitatii, servilismului, monotoniei, ritualismului (completati dv. daca vreti aceasta lista), etc. Sa ajute Parintele luminilor sa VUIASCA spatiul si timpul fiecaruia, din noua numaratoare ce a inceput sub genericul ‘2011’, de atata VUIRE de frumos, pretuire si AUTENTIC, incat sa plesneasca de oriunde, toti demonii parsivi, grosolani sau ‘catifelati’ ai insensibilitatii.

Lasati sa VUIASCA ca niciodata inainte BUNATATEA SI RECUNOSTINTA, RESPECTUL SI APRECIEREA. DRAGOSTEA si CRESTINISMUL nostru, sa triumfe ca la-nceput curat si liber, fara frontiere! La multi ani tuturor! LA MULTI ANI FREMATAND DUPA O NOUA SI NECESARA VUIRE! De Redesteptare si Reformatiune! Vizibile! La mine si la noi. Insuflata din ceruri si asteptata de  toti cei ce vor sa ajunga cat mai curand ACASA. La Dumnezeu!

p.s. Felicitari Benone Burtescu si iti multumesc din inima pentru tot ceea ce insemni pentru mine si probabil pentru multi cititori; aprecierea mea Maestre pentru VUIETUL tau serios si clar -adesea asezat in pastel sau dorit Reflector-, VUIET risipit abundent din sufletul tau pentru fiecare cititor ce-ti astepata cu placere gandul incrustat in timp. Multumesc pentru permisiunea de a prelua de la tine imaginea ‘vuirii’, careia am incercat sa-i fixez anumite repere. Contrapunct sau Contrast. La multi ani sanatos!

lo

liviuicaolteanu@yahoo.com

Madrid, 1 ianuarie 2011


[1]. Conform Dictionarului explicativ al limbii romane si Dictionarului enciclopedic roman sunt diferite acceptiuni semantice ce pot fi intalnite sau ce permit a fi conferite ‘VUIRII’: “ a produce un zgomot prelungit si puternic, a fremata, a tiui, a rasuna, zvon, stire, veste”, etc. Prefer sa inteleg si sa privesc ‘vuirea’in articolul de fata, ca ‘rasunetul clar, puternic si prelungit, avand conotatii in dreptul fiintei umane, in principal in dimensiunea sa ética, morala, crestina. Autorul.

[2]. Richard Swenson, Hurtling Toward Oblivion: A Logical Argument for the End of the Age, Navpress, 1999, preluat de George Knight in Perspectiva Apocaliptica si sterilizarea Adventismului, Editura Advent, Ramnicu Valcea, 2009, pag.98

[3]. “Daca este sa aiba valoare, adventismul nostru trebuie sa fie scaldat in crestinism. (n.p.-valabil aceasta si despre, baptism, penticostalism, protestantism, ortodoxism, catolicism, etc.)  Fara acest botez, nu este cu nimic mai bun decat oricare alt ‘ism’ iluzoriu.” Citat din George R. Knight, Perspectiva Apocalíptica si sterilizarea Adventismului, Casa de Editura Advent, Ramnicu Valcea, 2009, pag. 11.



Programe populare




Comentariile sunt inchise.