Prieteni,

Suntem de peste trei ani în Turcia, şi trăim experienţe unice, unele dintre ele neputând fi aşternute în scris pentru a fi publicate, aşa că dacă doriţi informaţii în particular vă rog să ne solicitaţi acest lucru şi vă vom răspunde cu promptitudine.

Când, în urma cu doi ani, am primit vizita câtorva fraţi romani din Spania, dânşii ne-au întrebat dacă suntem conştienţi de interesul mare care există în tara aceasta pentru Evanghelie!

Desigur că noi am realizat imediat ce am ajuns aici lucrul acesta, însă după un timp ne-am obişnuit cu evenimentele din jurul nostru, aşa că a fost nevoie de fraţii noştii să ne readucă aminte ca nu totdeauna şi peste tot întâlneşti oportunităţi de genul celor ce se-ntâlnesc în lumea în care ne mişcăm noi.

Forţaţi de regimul vizelor, trebuie sa petrecem  nouăzeci de zile în tară şi apoi nouăzeci de zile in Turcia. Datorită acestor călătorii, putem face comparaţie între interesul enorm manifestat printre musulmani pentru “Kutsal Kitap” (Cartea Sfântă), aşa cum o numesc ei, şi dezinteresul din lumea europeană deja secularizată!

Pentru cei ce lucrează într-un mediu ca al nostru, este un risc sa vorbeşti despre aceste lucruri, deci să-ţi faci publicitate, pentru că oricând exista probabilitatea ca emisiunea sau articolul sa fie urmărit de cine nu trebuie. Chiar articolul de faţă este un risc de care suntem conştienţi şi  pe care ni-l asumăm, însă suntem nevoiţi s-o facem datorită nevoilor urgente ale câmpului în care lucrăm.

Deoarece începând cu 1 Martie 2011 se încheie o fază a activităţii noastre ( susţinerea de către Diviziunea Euro-Africa) şi începe o nouă fază, avem nevoie de suportul tău pentru a putea continua.

In cele 39 de luni de activitate, peste 3.000 de persoane au intrat în legătura cu noi, cerând literatură creştină, (Biblii şi cărţi ale Spiritului Profetic), solicitând rugăciuni sau informaţii despre învăţăturile bisericii adventiste.

S-au distribuit aproximativ 9.000 de cărţi, aproximativ 1.000 Biblii, s-au făcut studii biblice, şi s-au înălţat rugăciuni pentru cei ce au solicitat să ne rugăm pentru ei.

Dorim să continuăm, deschizând un nou spaţiu  (o nouă biserică), unde să putem dezvolta lucrarea cu oamenii cu care suntem deja în contact şi, de asemenea, să realizăm noi legături.

Cu sprijinul unor sponsori români, am reuşit traducerea Tragediei Veacurilor şi, separat,  am alcătuit o broşură din ultimele 10 capitole (după modelul în limba română),“Triumful Iubirii lui Dumnezeu”.

În câteva săptămâni, “Triumful Iubirii lui Dumnezeu” va vedea lumina  tiparului şi apoi va fi distribuită.

Cu siguranţă, ceea ce se realizează acum aici, este un miracol, şi numai veşnicia va  descoperi pericolele şi  ocaziile în care doar intervenţia “gardienilor” cereşti,  a făcut ca lucrarea de-aici sa meargă înainte.

Nu poţi însă să te opreşti, când săptămânal vin băieţi şi fete, bărbaţi şi femei, oameni simpli şi oameni cu studii universitare, care sunt uimiţi că există pe lume o Biserica Creştină care propovăduieşte abstinenţa de la alcool şi tutun, şi consumarea cărnii de porc!

Doresc sa vă-mpărtăşesc una din experienţele foarte recente:

Vineri 18 Februarie 2011…

O zi însorită cu 16 grade Celsius! Porţile bisericii din partea asiatică, sunt deschise ca de obicei în zilele de Marţi ,1/2 zi, Joi, Vineri şi sâmbăta. O tânăra de 18 ani, M, intră foarte emoţionată pe poarta bisericii! Are lacrimi în ochi! Soţia mea şi sora Angela Yldiz, lucrătoarea şi traducătoarea noastră, credeau ca a fost agresata de cineva, aşa de speriată  şi emoţionată era!

–       Mai târziu aveam sa înţelegem de ce era aşa de speriată!

–       “De patru  ani inima  îmi spune sa cercetez creştinismul! Am spus  prietenilor mei despre frământările mele, dar ei îşi bat joc de mine. Nu pot să spun că Îl văd pe Domnul Isus ca Dumnezeu, dar am eu o căldură aparte pentru ISA (Isus)”

Aş vrea să vă spun că marea problemă a islamului, este Mahomed, care este un profet mai mare decât ISA, deşi şi ISA este un profet foarte mare, care va veni la sfârşit, va lua Împărăţia şi o va da lui Mahomed.

–       Deci de la vârsta de 14 ani are atracţie pentru creştinism, însă în islam, chiar şi pentru un om matur este deosebit de greu să facă pasul spre creştinism, ca să nu mai vorbim de minori, şi mai ales fete!

–       NICIODATĂ PÂNĂ ACUM LA 18 ANI, NU A INTRAT INTR-O BISERICĂ CRESTINĂ!

–       “Deoarece învăţătorii noştii ne ameninţă că dacă intrăm într-o biserică creştină, mergem direct in iad, nu am îndrăznit niciodată să păşesc într-o biserică creştină, deşi tot timpul acesta de patru ani, mi-am visat sa o fac! Azi m-am hotărât ca să fac pasul, şi aceasta  este prima biserică pe care am întâlnit-o! Cred ca Dumnezeu m-a condus aici ca să vă găsesc pe voi.”

–       A dorit să citească ceva de la noi, deşi este extrem de riscant pentru ea să ducă acasă cărţi creştine. A luat  un INCIL (Noul Testament) şi SEVGI OGRETMENI (“IUBITUL INVĂȚĂTOR=Hristos Lumina Lumii) .

–        Se tot gândea, cum sa procedeze ca aceste cărţi preţioase să nu fie descoperite de familia ei! Angela s-a rugat pentru ea în limba turcă şi după rugăciune, i-a spus sorei:

–        Aşa vă rugaţi voi?

–       Ce vrei să spui, întreabă sora Angela?

–       Vă rugaţi deosebit de frumos! Exclamă ea. Nu mă aşteptam să fie aşa de frumos!

Ca şi biserica majoritară din ţara noastră şi multe altele, în Islam, sunt rugăciuni scrise pe care credincioşii de obicei le-nvaţă pe de rost şi, pentru anumite ocazii, sunt rugăciuni speciale. Acum tânăra constata că rugăciunea sorei Angela este aşa de actuală! Și-a auzit numele ei, situaţia ei, şi a înţeles ca această rugăciune a fost o rugăciune spontană, fără vreo repetiţie prealabilă.

–       “Aşa de frumos vă rugaţi! As vrea sa studiez creştinismul! Se poate studia aici?”

–       “Sigur ca da, i-a zis sora Angela!” Și au făcut schimb numere  de telefoane.

–       Nu este primul caz de felul acesta! Nu cred că dacă stai cu porţile bisericii deschise, ai şansa sa întâlneşti asemenea persoane (cu o asemenea reacţie) în România!  Aici însă, săptămânal avem mai multe experienţe de genul acesta! Deoarece Domnul Isus a fost luat oamenilor acestora, ei au o foame şi o sete după adevăr, care cu greu  pot fi întâlnite în altă parte! Foamea aceasta este comună tuturor celor ce trăiesc in islam!

–       Aşteptam ca în zilele următoare să revină pentru studiu.

–       Începând cu 5 Martie 2011, vom deschide o noua biserică in partea europeană a Istambulului.

–        Într-un articol viitor, vom relata experienţa legată de deschiderea acestei noi biserici. Gândeşte-te că poţi fi unul dintre cei ce ajută la înaintarea predicării Evangheliei, acolo unde totul se mişcă aşa de greu, din lipsă de fonduri şi din lipsă de lucrători.

–       Simţim suflarea celui rău în ceafa noastră, şi mânia lui pentru ceea ce am început în urma cu mai bine de trei ani să facem!

–       În luna August 2008, am deschis porţile bisericii în care ne adunam (Biserica Italiana, Catolica), şi tot atunci primim vestea din ţară că ne-a fost spartă casa şi ne-au fost furate bunurile cele mai importante.

–       Peste un an, în timp ce ne bucuram de rezultatele lucrării cu literatura oferită în curtea bisericii, sunt sunat de vecina de peste drum care mă întreabă speriată: “Vecine, sunteţi acasă? Vă arde casa!”

A fost unul dintre cele mai teribile telefoane pe care le-am primit vreodată! Ce puteam face? Am sunat pe socrul meu de aproape 80 de ani, care nu m-a  putut ajuta cu nimic, nici el. Stăteam consternat în mijlocul sufrageriei, cu telefonul mobil in mână, căutând prin lista de adrese, pe cineva care mă poate ajuta cu ceva! În zadar! Deşi situaţia nu era “roză”, am putut spune: “Domnul a dat, şi  Domnul a luat,- binecuvântat sa fie Numele Domnului!” În cele din urmă, pompierii au reuşit să localizeze focul, iar eu am sunat pe vecina mea să mă ţină la curent cu derularea evenimentelor.

Unul dintre poliţiştii aflaţi la faţa locului, mi-a luat  o declaraţie prin telefon, situaţie destul de stranie pentru mine, pe care nu o voi uita niciodată.

–       In luna Februarie 2011, am reuşit (după aproape doi ani de căutări, să găsim o biserică în partea europeana a Istambulului, în care să ne putem aduna. Sabatul din 5 Martie, este primul Sabat în care ne vom aduna în noua biserică. Luni 28 Februarie  (deci cu patru zile înaintea de fericitul eveniment), primesc vestea ca ne-a fost spartă casa şi ne-au fost luate restul de lucruri ramase de la prima spargere din 2008.

–       Și ca totul sa fie “desăvârşit”, în aceiaşi zi, (28 Februarie), a fost ultima noastră  zi în care vom mai primi salariu în Turcia, ceea ce însemnează că de acum înainte, lupta va fi mult mai dură!

–        Din fericire nu ne-am pierdut încrederea în Domnul nostru bun, şi suntem convinşi că Evanghelia se va predica în continuare, aici unde cu greu se poate înainta în întunerecul spiritual. Și dacă ar fi numai atât!

Iată un paragraf care mi-a dat curaj, şi care poate fi şi pentru tine un punct de plecare!

SĂ FOLOSIM OCAZIILE PROVIDENȚIALE …

 

“Dacă vrem să folosim ocaziile pe care ni le oferă providenţa lui Dumnezeu, ar trebui să fim rapizi în a discerne fiecare oportunitate şi să  folosim la maximum fiecare avantaj care se află la îndemâna noastră.

În această mare lucrare se manifestă o frică de a ne aventura şi de a risca, de teama că banii cheltuiţi nu vor aduce roade. Ce dacă banii sunt cheltuiţi şi totuşi nu vedem că sufletele au fost salvate prin intermediul lor? Ce dacă banii noşti se pierd? Mai bine să lucrăm şi să perseverăm, decât să nu facem nimic. Nu aveţi să ştiţi care dintre lucrări vor aduce roade.

Unii investesc în drepturi de autor pentru diferite invenţii şi se confruntă cu pierderi masive, iar lucrul acesta este considerat ca ceva normal.

Totuşi, în lucrarea lui Dumnezeu, oamenilor le este teamă sa rişte. Banii care nu aduc rezultate imediate, când sunt investiţi în lucrarea de salvare a sufletelor, li se par a fi o pierdere totală. Curând, tocmai banii care sunt investiţi acum cu atâta zgârcenie în lucrarea lui Dumnezeu şi care sunt reţinuţi cu egoism, vor cădea pradă cârtiţelor şi liliecilor împreună cu toţi idolii.

Valoare banilor se va deprecia  curând şi pe neaşteptate, când oamenilor li se va descoperi realitatea evenimentelor veşnice. Dumnezeu va avea oameni care vor risca totul pentru  a salva suflete.

Aceia care nu vor să facă nici o mişcare, până când nu pot să vadă cu claritate fiecare pas pe care îl au de făcut pe cale, nu vor profita de timpul acesta pentru a duce mai departe adevărul lui Dumnezeu.

Acum este nevoie de lucrători care sa înainteze perseverenţi în întunerec, aşa cum ar înainta în lumină, lucrători care se vor menţine curajoşi în timpul descurajărilor şi al dezamăgirilor şi care, în ciuda acestora, vor continua să lucreze cu credinţă, cu lacrimi şi cu o nădejde răbdătoare, semănând de-a lungul tuturor apelor, încrezători că Domnul va aduce rezultatele. Dumnezeu cheamă oameni îndrăzneţi, plini de speranţă, credinţă şi răbdare, ca să ducă lucrarea pană la capăt.” (The true Missionary 1874).

Noi am fost dispuşi în urmă cu mai bine de trei ani, sa riscăm totul, şi să plecam în lumea Islamică, conştienţi de toate riscurile existente aici. Nu pot însă să-mi ascund surprinderea faţă de lipsa de suport şi  dezinteresul arătat pentru lucrarea din Turcia.

Iată nevoile lucrării de-aici:

–  Biserica Protestantă:             320 euro  lunar

– Chirie apartament misionari: 550 euro lunar

– Transport misionari:               200 euro lunar

– Salariu  3 misionari:             1.500 euro lunar

Total  lunar                                      2.570 euro

Aşteptam reacţiile tale la adresa  de e-mail: adventist.tr@gmail.com sau telefon:

+90 534 207 95 79

Gheorghe Ştefan,

Fundaţia “Speranţa pentru Ismael.” Istambul- Turcia

 

Programe populare




Comentariile sunt inchise.