20. PORUNCA A OPTA – RESPECT FATA DE PROPRIETATE

Autor Lori Balogh

www.loribalogh.ro

“Sa nu furi !” Exod 20, 15


Furtul secolului”

Elvetia, 10 februarie 2008 – Patru din cele mai  valoroase tablouri din lume sunt furate de trei barbati mascati inarmati. Suma la care au fost evaluate cele patru lucrari de Monet, Degas, Van Gogh si Cezanne, furate din Muzeul de Arta din Zurich, se ridica la aproximativ 112 milioane de euro. Furtul este considerat cel mai mare de acest gen din Europa.

Romania, 5 iulie 2004 – Unul din angajatii firmei de paza si securitate fuge cu masina blindata in care se aflau 100 de miliarde  de lei vechi ( 2,6 milioane de euro ). Cei trei inculpati sunt arestati si condamnati la 14 ani inchisoare, dar o mare parte din banii furati nu pot fi recuperati.

Franta, noiembrie 1985 – Are loc cel mai mare furt de opere de arta din istoria moderna a Frantei. Din Muzeul Marmottan din Paris sunt sustrase noua capodopere de arta. Cele mai multe dintre ele sunt descoperite si recuperate in Japonia.

Brazilia, august 2005 – Are loc cel mai spectaculos jaf din istorie. Cand se intorc la serviciu, functionarii Bancii Centrale a Braziliei constata disparitia a 3,5 t de bani din seiful bancii, seif dotat cu senzori de miscare si camere de supraveghere. Persoane necunoscute reusiseara sa fure cinci containere continand 68 milioane de dolari din cel mai sigur loc al bancii, folosindu-se de un tunel lung de 80 m, avand un diametru de 70 cm si dotat cu curent electric. Tunelul fusese sapat la peste patru metri adancime si facea legatura intre o mica firma de gradinarit si camera seifului. Hotii au folosit un sistem de localizare prin satelit si au apelat la experti in calcule si excavatii. De abia dupa trei ani de cercetari a fost prins creierul jafului si condamnat la 50 ani de inchisoare. Mai mult de jumatate din bani nu au putut fi recuperati.

Anglia, 22 februarie 2006 – Are loc cel mai mare jaf din istoria Marii Britanii. Peste 53 milioane de lire sterline sunt sustrase din depozitul de bani ai companiei Securitas. Din cele 78 milioane de euro, politia a reusit sa recupereze doar 20 milioane.

Irak, 18 martie 2003 – Are loc cel mai mare jaf bancar din istorie. Cu o zi inaintea izbucnirii razboiului, din banca centrala a disparut nu mai putin de un miliard de dolari. Din aceasta suma uriasa, 650 milioane au fost gasite ascunse in peretii palatului lui Saddam Hussein. S-a gasit si un bilet prin care Saddam ordona bancii sa-i dea fiului sau Qusai suma de 920 milioane de dolari. Cinci ore i-au trebuit acestuia sa care banii din banca in masina.

Acestea sunt doar cateva din marile jafuri recente care sunt insotite adesea de sintagma “furtul secolului”. Oare doar astfel de infractiuni spectaculoase pot fi catalogate drept furt?  Nu cumva astazi se fura la tot pasul fara ca oamenii sa-si dea seama ca se afla sub condamnarea poruncii lui Dumnezeu ?

Cuvantul “furt” este unul din cuvintele care au cele mai multe sinonime: hotie, hotomanie, pungasie, ciordeala, subtilizare, sustragere, suteala, mangleala, sterpeleala, cotcarie, talharie, sfeteriseala, jecmaneala, furgaseala etc.  Lucrul acesta nu e deloc intamplator. In viata intalnim atat de multe forme de furt, atat de multe idei noi de a lua ce nu-ti apartine, incat vocabularul devine prea sarac pentru a le identifica si exprima pe toate.

Pe buna dreptate, autorul unui articol publicat face urmatoarea observatie:

“Secole dupa secole, urmasii cu mana lunga ai lui Adam si Eva si-au insusit pe ascuns sau cu forta bunuri ce apartineau semenilor, pagubindu-i fara nicio remuscare. Au jefuit, au pradat, au rapit, au jecmanit, au sustras, au sterpelit, au subtilizat, au sparlit, au manglit, au ciordit, au furgasit… S-a ajuns pana acolo incat unii si-au facut o adevarata profesie , meserie, ocupatie statornica din pungasie, hotomanie, cotcareli, suteli, sfeterisiri, gainarii, furtisaguri.” ( 1 )

Acelasi autor sustine ca cel care se ghideaza dupa principiile corectitudinii, ale cinstei si integritatii este privit ca fiind de moda veche, depasit de evenimente.

Mai mult decat atat, presa, constient sau nu, ofera tot felul de idei si sugestii amatorilor de castiguri mari si rapide prin titluri de genul: “Cum sa furi un milion”, “Cum sa furi un parc”, “Cum sa furi un spital, o geanta dintr-o masina, bani din banca”, etc.

Intr-o lume in care se fura orice, de la bani pana la inovatii, de la acte de identitate pana la lucrari de arta, porunca a opta este mai actuala ca oricand. In doar trei cuvinte scurte, intr-o exprimare cat se poate de lapidara, Creatorul tuturor lucrurilor pune sub condamnare intregul spectru al necinstei umane: “Sa nu furi !”

Geneza furtului

Orice istorie are un inceput. Istoria furtului , asa cum s-a derulat pe pamantul nostru, nu face exceptie. Inceputurile acestei triste istorii le regasim in Eden – caminul curat si sfant al primilor nostri parinti. Acolo, in acel loc de o frumusete si perfectiune imposibil de imaginat , Adam si Eva aveau totul la dispozitie.

In baza carui fapt aveau ei totul ? Pentru ca meritau ? Nicidecum ! Ei nu aveau niciun merit sa se bucure de splendoarea care ii inconjura. Singurul motiv pentru care ei aveau dreptul sa se bucure de tot ce era in jurul lor era faptul ca erau fii ai Tatalui ceresc. Si, este stiut, un fiu nu se bucura de mostenirea parintilor sai pentru ca merita, ci pentru simplul fapt ca este fiu. Si, prin urmare, el este si mostenitor.

Adam si Eva nu sufereau nici de foame, nici de frig, nici de singuratate; nu cunosteau stresul castigarii existentei, nici riscurile si pericolele de astazi. Creatorul se ingrijise sa nu le lipseasca nimic din ceea ce ii putea face fericiti si impliniti.

Un singur lucru le era oprit: pomul cunostintei binelui si raului.

“Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: “Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el , vei muri negresit.” ( Geneza 2, 16-17 )

In mod sigur, Dumnezeu nu avea nevoie de acest pom. Era ca oricare alt pom din Eden. La mijloc era insa o chestiune de onestitate. Raul aparuse in Univers, prin caderea lui Lucifer, iar pe pamantul nou creat, in noile conditii aparute, trebuia sa existe un test al loialitatii fata de Dumnezeu.

Interdictia de a manca din pomul cunostintei binelui si raului era cel mai simplu si usor test posibil. Adam si Eva nu erau infometati, caci puteau manca dupa placere din orice pom din gradina. Motivul foamei nu putea fi invocat ca scuza pentru calcarea poruncii clare a lui Dumnezeu.  Nu lipsa i-a impins pe primii parinti sa intinda mainile dupa fructul oprit, ci altceva.

Deghizat in trupul unui sarpe , Satana a reusit sa-i sugereze omului ca tocmai acel pom de care nu avea voie sa se atinga, tocmai el ascundea fericirea lui viitoare prin intrarea intr-o alta sfera de existenta. “Veti fi ca Dumnezeu” – cat de atragator  trebuie sa fi sunat aceste cuvinte amagitoare ale sarpelui in urechile Evei ! Forta de seductie a acestei promisiuni amagitoare se poate vedea lesne din ceea ce a urmat:

“Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit si ca pomul era de dorit sa deschida mintea cuiva. A luat deci din rodul lui si a mancat. A dat si barbatului ei care era langa ea si barbatul a mancat si el.” ( Geneza 3, 6 )

Textul biblic descrie cu o deosebita acuratete procesul ispitirii: femeia a vazut, a dorit, a luat, a mancat si a dat si barbatului ei ceea ce ii fusese interzis. Avem de-a face cu primul caz de furt din istoria acestei planete.

Cineva se poate intreba: cat de grav este gestul de a lua un simplu fruct pe care il poftesti ? Unii au mers pana acolo incat sa se intrebe daca nu cumva Dumnezeu tine mai mult la fructele Lui decat la fiii Sai .

Daca scoatem gestul primilor nostri parinti din contextul a ceea ce se petrecea in Univers, atunci fapta lor nu pare deloc grava. Cati dintre noi, copii fiind, nu am luat macar odata un fruct “interzis” din gradina vecinului, fara ca sa se prabuseasca cerul peste noi din cauza aceasta ?

Privit insa in context cosmic , gestul luarii fructului oprit este de o gravitate maxima.

Pacatul deja aparuse in Univers.  Semintele razvratirii fata de guvernarea lui Dumnezeu fusesera semanate intre miliardele de fiinte ceresti. Taberele adverse erau bine delimitate, iar notiunile de bine si rau deveneau tot mai bine conturate in mintile inteligentelor ceresti.

Acum sa incercam sa raspundem la o intrebare cat se poate de banala: Ce e mai grav: sa aprinzi un bat de chibrit pe tarmul marii sau sa faci acelasi lucru intr-un  depozit de carburanti? Raspunsul e de la sine inteles. Ilustratia ne invata insa ceva foarte important : acelasi gest , in functie de contextul in care e facut, poate fi nevinovat, sau poate fi de o gravitate maxima.

Cand primii nostri parinti au “furat” din pomul oprit , ei au trecut pe fata de partea vrajmasului lui Dumnezeu. Gestul lor nu a insemnat altceva decat o semnatura data de omenire pe actul de acuzare inaintat de Satana impotriva lui Dumnezeu.

Caderea lui Adam si Eva a atras dupa sine prabusirea intregei platforme pe care urma sa se nasca omenirea. Iar noi, cei care intram acum pe scena vietii, nu ne aflam altundeva decat in “prapastia” pacatului.

“ Iata ca sunt nascut in nelegiuire si in pacat m-a nascut mama mea” – afirma psalmistul David, profund constient de aceasta trista realitate. ( Psalm 51, 5 )

Si toate acestea au aparut de la un simplu furt, de la indrazneala omului de a intinde mainile dupa ceea ce nu-i apartinea si nu i se cuvenea ! Daca inainte de pacatuire omului i se cuvenea totul, dupa nefericitul eveniment  omului nu i se mai cuvenea nimic. Isi insusise pe nedrept ceea ce nu era al lui, iar lucrul acesta se numeste , fie ca recunoastem, fie ca nu , FURT.

Anticamera furtului

Daca luam in considerare tendintele actuale, se pare ca majoritatea omenirii se comporta ca si cum porunca : “Sa nu furi !” ar fi fost stearsa din Decalog. Atat de mult se fura pe toate caile si in toate domeniile vietii incat porunca a opta parca nici nu exista in codul moral al fiintei umane.

O statistica apartinand FBI-ului arata ca in 2007 au fost inregistrate in SUA 9,8 milioane de infractiuni care au vizat bunurile private, precum jafuri si furturi.( 2 ). Este o cifra uriasa , chiar si pentru America, insa asemenea statistici ingrijoratoare parvin din toate colturile lumii. Moralitatea este in cadere libera sub toate aspectele.

Care este insa cauza inmultirii delictelor de furt in societatea noastra ? Cu siguranta ca putem vorbi de numeroase cauze , insa ii vom lasa pe socoilogi si psihologi sa le analizeze. O singura cauza  doresc sa o aduc in discuite : tendinta omului de a obtine un anumit lucru fara eforturi, fara sacrificii si cat se poate de rapid.

Cine dintre noi nu a visat , macar odata in viata, sa castige lozul cel mare ? Cine nu si-ar dori un salariu cat mai mare si cat mai putine ore de lucru ? Cine nu ravneste ca visele, de orice natura ar fi ele,  sa i se implineasca chiar in clipa urmatoare, daca ar fi cu putinta ? Cine nu ar dori sa sara peste lungul sir de ani de asteptare atunci cand e vorba de achizitionarea unei masini sau case noi ?

Exista in firea noastra decazuta o aspiratie pacatoasa ce ar putea fi exprimata in cateva cuvinte: „daca se poate totul acum.” Tendinta aceasta este o reminiscenta a copilariei, o dovada a lipsei maturitatii in gandire.

Ati observat ce face un copil care isi doreste o jucarie sau o prajitura pe care o vede in vitrina ?

Bate din picior, plange, ii trage pe parinti de mana, face tot ce ii permite intregul sau arsenal emotional pentru a-si convinge parintii sa-i cumpere acel lucru pe care si-l doreste. El nu va fi multumit niciodata cu amanarea, cu promisiuni de viitor. El vrea totul acum. Teste facute de psihologi demonstreaza ca un copil prefera sa ia o bomboana acum decat zece bomboane peste o ora. In structura interioara a copilului nu s-au dezvoltat inca virtuti ca rabdarea, asteptarea, infranarea si cumpatarea.

Din nefericire, multi adulti au ramas infantili in aceasta privinta. Putini dintre oameni isi amana pentru viitor implinirea unor dorinte si aspiratii, pentru momentul in care vor fi muncit si vor fi economisit suficient de mult pentru a-si permnite sa dobandeasca un lucru sau altul.

Tendinta nesanatoasa de a avea , daca se poate, totul acum este alimentata din belsug de ofertele societatii de consum in care traim. Publicitatea agresiva, ofertele tot mai tentante care vor sa ne convinga ca avem urgenta nevoie de un anumit lucru, daca vrem sa fim fericiti ( desi putem trai foarte bine si fara el ! ),  serviciile bancare care ne invita sa cumparam pe loc ceea ce ne dorim pe baza unor credite pe termen lung si multe altele nu fac altceva decat sa hraneasca in om tendinta nesanatoasa de a avea totul si acum. Astfel ajungem, fara sa ne dam seama, sa cheltuim mai mult decat castigam, sa cheltuim inainte de a avea banii. Aceasta este cauza majora a marilor crize economice si financiare prin care trece lumea noastra.

„Trebuie sa ne ferim de datorii asa cum ne ferim de lepra”- scrie o autoare inspirata cu mai bine de o suta de ani in urma. ( 3 )  Daca lumea ar fi ascutat de acest atat de simplu principiu, crizele financiare ale lumii ar fi fost in mare parte evitate.

Tendinta de a castiga rapid, usor si fara munca , precum si dorinta de a poseda acum, daca se poate, tot ceea ce ne dorim, reprezinta anticamera furtului. De aici si pana la delict nu mai este decat un singur pas. Din nefericire, aceste tendinte nesanatoase ale firii umane sunt hranite din plin de o intreaga industrie a carei „valoare adaugata” nu este altceva decat pacatul. Cazinourile, jocurile piramidale de tip „caritas”, intreaga paleta de jocuri de noroc, pariurile, tombolele, loteriile, etc.nu fac altceva decat sa hraneasca latura pacatoasa a fiintei umane. Ele fac sa se nasca in om dispretul fata de munca cinstita, fata de efortul sustinut in obtinerea lucrului dorit, hranind in schimb nerabdarea de a obtine rapid ceea ce iti doresti.

Produsul acestei industrii a norocului il reprezinta o generatie de oameni care devine o povara a societatii, oameni care incearca sa secere de unde n-au semanat si sa adune de unde n-au arat. Este un parazitism al timpului nostru.

Cate inchisori din lume nu ar fi inchise daca aceasta anticamera a furtului nu ar fi inchisa pentru totdeauna ! Oare cum ar arata societatea omeneasca daca noi toti am invata sa cheltuim numai dupa ce am castigat banii necesari si daca ne-am ajusta visele si aspiratiile dupa posibilitatile pe care le avem?

Furt, necinste, furtisaguri…

Exista atatea posibilitati de a-ti insusi un lucru pe nedrept incat este imposibil sa le enumeram pe toate. Ingeniozitatea hotilor o intrece, de cele mai multe ori, pe cea a oamenilor cinstiti, iar “industria” furtului este intotdeauna cu un pas inaintea oricaror mijloace de prevenire si protectie impotriva hotiei.

Porunca a opta are o aplicabilitate maxima, acoperind tot spectrul necinstei umane, indiferent de zona geografica, de cultura sau de epoca istorica. Putem vorbi de furtul de valori materiale, furtul de idei, furtul de sentimente, furtul de identitate, furtul de persoane etc. Putem vorbi, de asemenea, de furt calificat sau ocazional, de cel premeditat sau accidental. De asemenea, putem vorbi de furtul din avutul public sau de cel din avutul privat. Cu toata aceasta imensa varietate de posibilitati ca un om sa fie necinstit, prin doar trei cuvinte simple, Dumnezeu condamna orice forma, orice nuanta si orice manifestare a tendintei omului de a-si insusi ceva pe nedrept.

Modul lapidar in care e enuntata porunca a opta elimina orice scuza posibila pe care ar putea sa o invoce un hot.. Porunca nu spune: “Sa nu furi, decat daca ti-e foame “. Nici : “Sa nu furi, decat daca esti foarte sarac”. Ceea ce e foarte important sa intelegem este ca nu exista scuze acceptabile pentru niciun hot in fata lui Dumnezeu.

Se povesteste ca vestitului orator al Antichitatii, Demostene, i s-a odata furat ceva. Hotul fiind prins si adus in fata lui Demostene, acesta l-a intrebat de ce a furat. Hotul a raspuns, scuzandu-se: “Nu stiam ca e lucrul tau”. Demostene i-a raspuns: “Dar stiai ca nu e al tau!”.

Asadar, nu exista scuze , indiferent daca hotii sunt simpli gainari, sau, dimpotriva, sunt hoti cu gulere albe. Scuzele nu sunt acceptate nici inaintea lui Dumnezeu, nici inaintea oamenilor. Iata cateva modalitati foarte raspandite de a fura in societatea in care traim:

1) Furtul prin amanare.

Neplatirea datoriilor la termen il priveaza pe creditor de folosirea propriilor resurse financiare . De cate ori nu intalnim in viata situatii in care cel care il imprumuta pe un semen de-al sau e nevoit la randul lui sa se imprumute pentru ca nu i-a fost restituita la timp datoria !

2) Deturnarea de fonduri.

Atunci cand se fac donatii si colecte pentru un anumit scop, cei care daruiesc o fac avand in vedere scopul prezentat. Daca insa sumele sunt directionate in alta directie decat s-a anuntat, faptul reprezinta un furt. Oamenii care au daruit cu toata inima se simt umiliti, inselati si furati.

3) Furtul comercial.

Comertul isi are propriile sale legi, insa nici el nu e scutit de respectarea poruncii:”Sa nu furi !”. Un comert cinstit trebuie sa aiba in vedere nu doar castigul comerciantului, ci si pe cel al cumparatorului. Atunci cand comerciantul exploateaza o situatie de criza, marind in mod nejustificat pretul, gestul nu poate fi altfel interpretat decat ca fiind furt. Indiferent de termenii folositi ( “piata libera”, “cerere si oferta”, “profit si pierdere” etc. ), faptul de a profita de o anumita nevoie a celor din jur, facand avere pe seama saracirii altora, este catalogat de Scriptura ca fiind un “castig scos prin stoarcere” ( Isaia 33, 15 ). O fapta de acest gen nu va scapa de condamnarea poruncii a opta.

4) Valorificarea serviciilor sfinte.

Biserica lui Christos nu este un SRL ! Mantuitorul ne invata : “Fara plata ati primit , fara plata sa dati !” ( Matei 10, 8 up. ). Atunci cand slujbele de inmormantare, de cununie , de botez etc. sunt insotite de tarife care variaza in functie de gradele oficiantilor si numarul acestora, faptul devine  furt. Ramane de vazut cine e primul care este pagubit: Dumnezeu sau omul.

Biblia spune despre Iuda ca era un hot ( Ioan 12, 6 ), nu pentru ca practica evaziunea fiscala, nici pentru ca ii talharea pe oameni pe drum, nici pentru ca spargea casele oamenilor. Iuda era hot pentru ca se platea singur pentru serviciile pe care le facea pentru mica grupa a ucenicilor.

5) Furtul prin neglijenta.

Cui nu i s-a intamplat sa imprumute cuiva o carte si sa nu o mai primeasca inapoi ? Si cui nu i s-a intamplat sa imprumute de la cineva o carte, uitand multa vreme sa o inapoieze ? Poate dupa ani si ani de zile, facand curat in biblioteca, gasesti acea carte si realizezi ca nu e drept ca ea sa se afle acolo. Ea apartine altcuiva, si si ceea ce s-a intamplat, poate involuntar, nu e altceva decat furt prin neglijenta.

6) Furtul prin complicitate.

Biblia afirma ca “cine imparte cu un hot isi uraste viata” ( Proverbe 29, 24 ). Pentru a deveni un hot nu trebuie sa pleci de la PECO fara sa platesti carburantul pe care l-ai pus in rezervor. E suficient sa il cumperi de la vecinul tractorist care iti vinde motorina la jumatate de pret. Este asa-zisul “furt la mana a doua “, la fel de vinovat insa ca si cel de la prima mana. Atentie la chilipiruri ! Ele sunt , in majoritatea cazurilor, ocazii de a fura la mana a doua.

7) Furtul de idei.

Este una din cele mai raspandite forme de furt. Trebuie insa facuta o specificatie: adevarul nu are paternitate umana. Nimeni nu poate pretinde monopolul adevarului. Ideile trebuie sa circule spre binele si dezvoltarea omenirii.

Delictul apare atunci cand ideile cuiva sunt folosite fara permisiune de altcineva, cu scopul de castig. Pentru acest motiv s-au “inventat” citatele, referintele, bibliografiile, trimiterile, etc. pentru a ramane cinstiti si la acest capitol. E bine sa fim destepti, dar infinit mai bine este sa fim oameni de caracter.

8) Evaziunea fiscala.

Probabil ca pentru majoritatea oamenilor acest subiect este cat se poate de sensibil. Exista o mentalitate larg raspandita potrivit careia nu trebuie sa fim corecti 100% in plata taxelor si impozitelor catre stat, dat fiind faptul ca nici statul nu e corect cu cetateanul. Ca urmare, se face un adevarat slalom printre obligatiile financiare fata de stat. In esenta, evaziunea fiscala este o manifestare a egoismului, caci omul se gandeste doar la sine si castigul sau, fara sa ia in calcul si ca o parte din venitul sau poate ajuta societatii in care traieste. Conceptia biblica difera radical de mentalitatea egoista a evazionistului.

Mantuitorul a fost confruntat direct cu intrebarea daca se cadea pentru un evreu sa plateasca bir cezarului. Contar asteptarilor, Iisus a rostit un principiu permanent valabil, indiferent de zona geografica sau epoca istorica: “Dati dar Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” ( Luca 20, 25 ). Apostolul Pavel preia acest principiu si il dezvolta in Epistola catre Romani, indemnandu-i pe credinciosi sa fie supusi stapanirii si sa se achite de datoriile financiare catre stat.

“Tot pentru aceasta sa platiti si birurile…”

“Dati tuturor ce sunteti datori sa dati : cui datorati birul, dati-i birul; cui datorati vama, dati-i vama…” ( Romani 13, 6-7 )

Sa nu uitam ca atunci cand apostolul Pavel scria aceste indemnuri, la conducerea Imperiului Roman se afla Nero, incendiatorul Romei si vrajmasul crestinilor. Trebuie , de asemenea, subliniat ca legea compensatiei nu poate fi aplicata in domeniul moral. Necredinciosia intr-o latura a vietii nu poate fi compensata prin bonusuri in alte laturi ale vietii. Cresterea darurilor aduse la biserica nu poate compensa necredinciosia in plata datoriilor fata de societatea in mijlocul careia traim.

9) Copiatul la examen.

Cine nu cunoaste diferite tehnici de a insela vigilenta profesorilor in timpul unui examen scris ?

Fituici, telefoane mobile, biletele, o privire cu coada ochiului spre lucrarea colegului s.a. fac parte din arsenalul elevilor si studentilor pentru a obtine note cat mai mari cu efort cat mai mic.

Merita oare sa obtii pe nedrept o nota mai mare la un examen, in timp ce ramai repetent la examenul cinstei si corectitudinii ?

10) Spionajul.

Aici nu e vorba doar de spionajul economic sau militar, ci si de orice incercare de a obtine informatii secrete ce tin de viata privata a unei persoane si care vor folosi ulterior in scop de castig. Revistele de scandal traiesc tocmai datorita furtului de intimitate. Paparazzi de astazi nu se deosebesc, in aceasta privinta, de informatorii de alta data ai securitatii. Trecerea fara permis a granitelor vietii personale a unui om, indiferent cine e acesta, este un furt care sa afla sub condamnarea poruncii a opta.

11) Zecimi si daruri.

Daca in majoritatea cazurilor furtul este legat de semenii nostri, in acest caz Persoana furata este Insusi Dumnezeu. Atat Vechiul, cat si Noul Testament, stabilesc si reafirma principiul  zecimii si al darurilor, ca fiind mijloace sistematice de intretinere a bisericii si a misiunii ei in lume ( Geneza 14, 20; 28, 20-22; Levitic 27, 30-33; Matei 23, 23; 1 Corinteni 9, 13-14 ).

Dupa cum Dumnezeu a randuit ca a saptea parte din  timp sa fie o zi inchinata Lui ( Sabatul zilei a saptea ), la fel El a randuit ca a zecea parte din venituri sa se intoarca la El, adevaratul Datator al vietii si al tuturor binecuvantarilor de care ne bucuram. Necredinciosia in achitarea acestor datorii fata de Dumnezeu si biserica Sa este catalogata drept furt ( Vezi Maleahi 3, 8-10 ).

Asadar, furtul poate fi definit nu doar prin ceea ce se ia fara drept, ci si prin ceea ce nu se da cand trebuie sa se dea.

12) Exploatarea celor saraci.

Este vorba de asa-numitul “furt cu gulere albe”, facut de bogatii si puternicii lumii care ii exploateaza pe cei saraci si slabi, facand averi colosale pe seama muncii lor. In fata lui Dumnezeu nu sunt vinovati doar micii gainari si borfasii de rand care fura ca sa-si astampere foamea, ci si bogatii lumii care, netinand cont ca Tatal ceresc a dat pamantul cu bogatiile lui tuturor oamenilor fara deosebire, vor sa acapareze tot mai mult si mai mult, lasand 2/3 din populatia globului in saracie.

Vaiul rostit de apostolul Iacov pentru bogatii si puternicii lumii razbate peste timp pana la noi:

“Ascultati acum voi, bogatilor ! Plangeti si tanguiti-va din pricina nenorocirilor care au sa vina peste voi. Bogatiile voastre au putrezit si hainele voastre sunt roase de molii. Aurul si argintul vostru au ruginit si rugina lor va fi o dovada impotriva voastra. Ca focul are sa va manance carnea. V-ati strans comori in zilele din urma ! Iata ca plata lucratorilor care v-au secerat campiile si pe care le-ati oprit-o prin inselaciune striga ! Si strigatele seceratorilor au ajuns pana la urechile Domnului ostirilor. Ati trait pe pamant in placeri si desfatari. V-ati saturat inimile chiar intr-o zi de macel. “ Iacov 5, 1-5

Lista poate continua… Am putea vorbi despre furtul prin deterioarea sau pierderea obiectelor imprumutate, despre achizitia unor lucruri de valoare cu un pret de nimic si fara stirea vanzatorului, despre neglijarea si deteriorarea proprietatii publice , despre haiducia medievala sau moderna, despre furtul prin indiferenta fata de nevoile semenilor nostri, despre furtul prin simularea falimentului cand exista posibilitatea platirii datoriilor, despre furtul fata de societatile de asigurare, pretinzand daune exagerate pentru un accident minor…

Se pare ca o astfel de lista nu are sfarsit, deoarece ingeniozitatea oamenilor nascoceste mereu alte si alte moduri de a-si insusi pe nedrept ceea ce doresc, dar nu le apartine. Insa, orice s-ar mai inventa in acest domeniu, nu va scapa de condamnarea uneia din cele mai lapidare , dar cuprinzatoare porunci ale Decalogului: “Sa nu furi !”

Bumerangul

Exista in limba romana doua expresii foarte sugestive: “a-ti taia singur craca de sub picioare” si “a-ti fura singur caciula”. Furtul, indiferent de forma in care se manifesta, mai curand sau mai tarziu, se va intoarce asupra faptuitorului, asemenea loviturii de bumerang.

Daca pagubitul sufera pierderi materiale, faptasul va suferi pierderi infinit mai mari: o sanatate care va resimti stresul si teama de a nu fi prins, lipsa binecuvantarii lui Dumnezeu asupra bunurilor furate, posibila pierdere a libertatii si condamnarea la izolare din partea societatii si, in final, daca nu se intoarce cu toata sinceritatea la Dumnezeu, pierderea sufletului.

Una din cele mai mari pierderi pe care le sufera un hot este atrofierea constiintei, proces care poate duce pana la disparitia ei. Si ce poate fi mai grav pentru un om, creat dupa chipul lui Dumnezeu, decat sa-si piarda sensibilitatea, sa-si impietreasca inima si sa devina un robot cu carne si oase ?

Primul lucru de care trebuie sa tinem seama atunci cand ne referim la porunca :”Sa nu furi !” este acela ca cel ce fura nu pacatuieste impotriva semenului sau in primul rand, ci impotriva lui Dumnezeu. Oamenii sunt simpli administratori ai bunurilor acestui pamant. Adevaratul Stapan e Dumnezeu, iar Biblia ne atrage atentia deseori asupra acestui aspect:

“ Al Domnului este pamantul cu tot ce este pe el, lumea si cei ce o locuiesc !” ( Psalm 24, 1 )

“A Mea este lumea si tot ce cuprinde ea “ ( Psalm 50, 12 up. )

Pentru ca nimeni sa nu cultive gandul ca omul este stapanul absolut al bunurilor, Dumnezeu a lasat in Vechiul Testament legea anului jubiliar conform careia , in fiecare al 50-lea an, sclavii trebuiau eliberati, iar lucrurile amanetate, vandute sau instrainate trebuiau sa se intoarca la fostii proprietari.

Porunca a opta ne invata sa respectam proprietatea privata si munca semenilor nostri. Insa mai mult decat aceasta , aceasta porunca este menita sa apere demnitatea si libertatea omului. Istoria a consemnat nu doar furturi de bunuri materiale, ci si de oameni. In viziunea biblica, furtul de oameni este un pacat de o gravitate maxima. Daca furtul de bunuri materiale era pedepsit cu despagubiri substantiale din partea hotului ( Levitic 21, 1 ), furtul de oameni era pedepsit cu moartea ( Exod 21, 16; Deuteronom 24, 7 ).

Privite lucrurile din aceasta perspectiva, hoti nu sunt doar cei care fura o galeata de struguri pentru a-i duce acasa la copiii flamanzi, sau cei ce baga mana pana la cot in bugetul statului pentru a-si face salarii si pensii cat mai mari. Hoti sunt si cei ce-i trateaza pe semenii lor ca pe niste sclavi; sunt si cei ce practica traficul de carne vie, proxenetismul si prostitutia; hoti sunt si teroristii care rapesc si sechestreaza persoane, cerand pentru eliberarea lor sume uriase; hoti sunt si cei care iau prizonieri in razboaie, tratandu-i ca pe niste animale fara demnitate; hoti sunt si dictatorii care isi trateaza propriile popoare ca pe niste turme de sclavi, dar si cei care trimit in inchisoare oameni nevinovati.

Toti acestia vor aparea la bara de judecata a lui Dumnezeu si vor trebui sa dea socoteala pentru indrazneala lor de a lua locul lui Dumnezeu, depasindu-si calitatea de simpli administratori ai bunurilor lasate de Creator.

Uneori , efectul de bumerang al pacatului , oricare ar fi acesta, vine chiar in timpul acestei vieti. Insa chiar daca aceasta nu se intampla acum, cu siguranta ca el va fi nimicitor in ziua in care Dumnezeu va face dreptate in toate aspectele vietii. Si atunci, ca fi vai de acela care a dispretuit un castig obtinut prin munca cinstita si efort sustinut, preferand sa fure, sa rapeasca, sa jefuiasca, sa smangleasca, sa sfeteriseasca, sa ciordeasca, sa talhareasca si sa pradeze pe cei de o seama cu el, comportandu-se ca un stapan tiran, si nu ca un administrator al bunurilor lasate de Creator.

Marturisirile unui hot

Intr-un comentariu facut de Doug Batchelor pe marginea poruncii a opta, ne socheaza ultimul subtitlu: “Marturisirea unui hot”. Stiti cine este “eroul” intamplarilor ? Chiar autorul, actualmente presedintele si speakerul departamentului de evanghelizare internationala “Amazing Facts” si pastor in Sacramento, California. ( 4 ).

Autorul povesteste ca, desi avea un tata multimilionar si nu ducea lipsa de nimic,era stapanit de patima furtului. Fura orice; televizoare, masini, rachete de tenis, bani, aparate electrocasnice si multe altele. El insusi marturiseste ca nu avea nevoie de ceea ce fura, insa simtea o satisfactie primitiva de a lua ceea ce nu-i apartine. Se bucura de suspansul momentului si de descarcarea de adrenalina datorate riscurilor la care se supunea de fiecare data.

Intr-o astfel de ocazie, impreuna cu un prieten din Boston, au furat o masina, dupa care au plecat sa se plimbe si sa se amuze. Apoi au abandonat-o undeva aiurea. Dupa cateva zile, s-au intors in acelasi cartier de unde furasera masina si, curios, au dat de aceeasi masina pe care o furasera cu catva timp in urma. La lumina lanternelor au putut vedea toate stricaciunile facute masinii, insa au mai zarit ceva: pe bord era lipit un bilet pe care scria: “Va rog, nu-mi mai furati masina ! Sunt un pastor sarac si mi s-a furat masina de patru ori. De fiecare data cand imi este furata masina, ma costa o avere sa o recuperez de la parcul de masini remorcate. Va rog, nu-mi mai furati masina !”

Fara nicio ezitare, cei doi au furat-o din nou, abandonand-o la 100 mile departare.

Sirul hotiilor a continuat pana ce un prieten spiritual, care aflase de profesia lui de sub clar de luna, l-a avertizat ca Dumnezeu vedea tot si, pana la urma , soarta se va intoarce impotriva lui. Nefiind crestin la data aceea, Doug nu l-a luat in seama, continuand hotiile.

Doar dupa cateva zile de la avertizarea data de prietenul sau, Doug si-a gasit usa apartamentului intredeschisa. Intrand in casa, a observat ca televizorul si radioul ii lipseau. Era cat se poate de indignat si a sunat imediat la politie. Acesta a fost doar inceputul unei serii de “ghinioane” . Fura, apoi el insusi era furat de unul din “colegi”, sau fura si apoi constata ca obiectul era stricat.

Doug a inceput sa simta pe propria lui piele ce inseamna ca raul facut altuia sa se intoarca asupra lui insusi. Regula de aur a Bibliei incepea sa aiba ecou in constiinta lui:”Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel.” ( Matei 7, 12 ).

Cotitura radicala a vietii lui s-a produs in urma unei intamplari relativ neinsemnate. A spart o casa, a intrat si a furat o cutie cu pudra-instant pentru clatite. Pretul cutiei , imprimat cu tus albastru, era de 1,19 dolari. In timp ce el era ocupat cu aceasta “ activitate”, niste prieteni au intrat in propria lui casa si au furat un borcan intreg cu suc de portocale-instant. Intors acasa, Doug si-a gasit borcanul gol. Langa borcan era o eticheta pe care era scris pretul: 1, 19 dolari. Iar tusul cu care era tiparit pretul era albastru…

Acesta afost momentul trezirii lui. A realizat ca cel ce fura , de fapt isi fura propria lui caciula, isi face lui insusi rau. Doug s-a intors la Dumnezeu, a primit iertare pentru tot trecutul sau pacatos, a inceput sa duca o viata noua, dedicand-o in slujba predicarii Evangheliei.

Da, exista vindecare si pentru patima hotiei, oricum s-ar manifesta aceasta. Indreptarea raului facut este indicata ori de cate ori este posibil. Zacheu ne este un exemplu in aceasta privinta. ( Luca 19, 8-9 ). Sa avem incredere in harul lui Dumnezeu care nu doreste moartea pacatosului, ci mai degraba intoarcerea lui ( Ezechiel 18, 23; 33, 14-15 ).

Deci, “cine fura sa nu mai fure, ci mai degraba sa lucreze cu mainile lui la ceva bun, ca sa aiba ce sa dea  celui lipsit” ( Efeseni 4, 28 ). Ne asteapta o viata imbelsugata la care nici nu am visat. Se merita din plin sa renuntam la vechile obiceiuri , caci Mantuitorul are pregatite pentru copiii sai “lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit” ( 1 Corinteni 2, 9 )

Se merita schimbarea !

Referinte:

( 1 ) Petre Cazangiu, articol disponibil pe  http://www.gdo.ro/Editorial/2004-08-09/%E2%80%9ESa+nu+furi!%E2%80%9C+(I)

( 2 ) Vezi  http://www.jurnalul.ro/articole/133743/sua–aproape-20.000-de-mii-de-crime-pe-an!

( 3 ) E.G. White, Marturii vol. 6, cap. “Administrarea finantelor scolilor”

( 4 ) Cele Zece Porunci sub atac “, Ed. “Viata si Sanatate’, Bucuresti , 2006, pag. 65-68

Programe populare




Comentariile sunt inchise.