DECALOGUL SI SANCTUARUL

Autor Lori Balogh

www.loribalogh.ro

O calatorie in zonele bogate in vestigii ale antichitatii ( Egipt, Grecia, Mesopotamia etc. ), dar si in tari profund marcate de cultura orientala ( India, China, Japonia etc. ), ne va indrepta atentia spre marele numar de temple ( sanctuare ) construite in cinstea diferitelor zeitati.

Numarul templelor este impresionant, fie ca este vorba de civilizatia asiriana ( numai in orasul asirian Lagas existau 50 de temple ! ), fie ca ne reamintim de Egiptul antic ( ansamblul de temple de la Karnak ), fie ca vorbim de Babilonul lui Nabucodonosor ( 53 de temple si 955 de sanctuare mai mici ), fie ca ne gandim la India cu cele aproximativ de 1200 de temple-grote, sapate in stanca si numite “carne din carnea pamantului”. La Ellore ( India ) de exemplu, “pe o distanta de 2 km , au fost taiate in stanca  ( intre secolele 5-9 d.Chr. ) nu mai putin de 34 de temple si manastiri, unele chiar cu mai multe etaje”. ( 1 )

Tot in India, in secolele al 16-lea si al 17-lea , s-au construit complexe mari de temple, unele orase constand numai din ele.

In unele culturi ( cum era cea asiriana, de exemplu ), templul era o adevarata “camera de comert”, cu un rol mult mai complex decat cel de simplu sanctuar , in care se aducea inchinare unei anumite zeitati.

“ Templul era o unitate economica inchisa , suficienta siesi, producand singur tot ceea ce ii era necesar. Comertul, de asemenea, se desfasura foarte activ la umbra templului. Adevarate centre de afaceri , templele efectuau si operatii bancare – operatii de schimb, imprumuturi, vanzari si cumparari de imobile, primeau in depozit, percepeau comisioane etc.- tinand riguroase registre de contabilitate. Templul avea si functie de “camera de comert “ , avea si un oficiu metric cu masurile standard, stabilea valoarea metalelor folosite in loc de moneda, procentul pentru imprumuturi, emitea mercurial – lista de preturi maximale pentru toate articolele aflate pe piata statului. Toate documentele comerciale ale negustorilor si persoanelor particulare- contracte, tranzactii, chitante, oferte etc. – erau pastrate in incinta templului.” ( 2 )

Intr-un contrast izbitor cu toate celelalte culturi si civilizatii ( antice, medievale sau contemporane ), evreii au avut un singur sanctuar ( de la latinescul “sanctuarium”- edificiu destinat oficierii ceremoniilor religioase , lacas de cult )  ( 3 ).

Ce facea ca acest templu israelit sa fie unic si atat de deosebit de ceea ce se cunoaste in materie de sanctuare ? Frumusetea arhitectonica ? Bogatia interiorului cu obiectele sale de cult ? Ceremoniile religioase impresionante ?

Templul lui Solomon a fost, intr-adevar, o capodopera arhitectonica, plina de maretie si slava. Dar sa nu uitam ca primul sanctuar al israelitilor a fost tabernacolul construit in timpul exodului – un simplu cort demontabil, de o simplitate iesita din comun, dar cu o functionalitate maxima. Acest tabernacol, in ciuda simplitatii sale, era unic intre sanctuarele popoarelor. Pentru a intelege unicitatea sa, este necesara cunoasterea catorva detalii legate de constructia sa, mobilierul sau, functionalitatea sa si, mai ales, de simbolistica pe care o gasim in el.

Cateva detalii de constructie, mobilier si aranjament al obiectelor de cult

Cortul  propriu-zis, aflat in jumatatea vestica a curtii, avea o lungime de 14 m si o latime de

4,5 m. El era impartit in doua incaperi: Locul Sfant ( Sfanta ) , lung de 9 m, si Locul Prea Sfant ( Sfanta Sfintelor ), lung de 4,5 m. ( 4 )

Unica intrare a sanctuarului era dinspre est, prin care doar preotii aveau acces in Locul Sfant. In Locul Prea Sfant, avea acces doar marele preot, o data pe an, in marea zi a ispasirii.

Cortul era construit din 48 de scanduri din lemn de salcam poleit cu aur ( 4,5 m inaltime si 65 cm latime ), cate 20 de fiecare parte si 8 la extremitatea vestica. Plafonul era acoperit cu 10 covoare din in subtire rasucit, albastru, purpuriu si caramiziu, lucrate cu heruvimi si prinse intre ele, deasupra acestora aflandu-se alte invelitori protectoare ( Exod 26 ).

Rolul usii il aveau doua perdele: una care separa Locul Sfant de Locul Prea Sfant, iar cealalta care separa Locul Sfant de curtea sanctuarului.

Curtea sanctuarului avea perimetrul de 137 m si era delimitata de o perdea de in care era prinsa cu carlige de argint pe stalpi de bronz inalti de 2,30 m. Singura intrare in incinta curtii se facea pe la extremitatea estica – amanunt deosebit de important, avand in vedere ca inchinatorul israelit care venea la sanctuar trebuia sa stea cu spatele la soare ( simbol al respingerii cultului soarelui, atat de raspandit printre popoarele pagane din acea epoca ).

Curtea era locul in care se aduceau diferite jertfe pe un altar de arama, portabil si inalt de 1,37 m.

Langa altar se afla ligheanul de arama care servea la spalarea preotilor care se pregateau sa oficieze slujba ( Exod 30, 17- 21; 38, 8; 40, 30 ).

Mobilierul sanctuarului era simplu, fiind alcatuit din:

1) Masa pentru punerea inainte , construita din lemn de salcam poleit cu aur, portabila si asezata spre nord. Pe ea erau asezate in fiecare zi de Sabat cate 12 paini nedospite ( mancate doar de preoti ! ), precum si vase pentru tamaie si libatii.

2) Sfesnicul de aur , cu cele 7 candele, asezat spre sud. In fiecare seara, preotii umpleau aceste candele cu ulei pentru ca sfesnicul sa arda toata noaptea.

3) Altarul tamaierii, inalt de 92 cm, construit din lemn de salcam poleit cu aur, portabil si asezat spre vest, in fata perdelei ce separa cele doua incaperi.

Toate aceste trei obiecte se aflau in prima incapere a sanctuarului –Locul Sfant. In cea de-a doua incapere – Locul Prea Sfant – se afla un singur obiect: chivotul legamantului. Construit din lemn de salcam poleit cu aur, avand o lungime de 114 cm si o inaltime de 68,5 cm, chivotul era portabil si era acoperit cu un capac de aur masiv , pe care se gaseau doi heruvimi de aur. Acesti heruvimi se aflau fata in fata, umbrind cu aripile lor mijlocul capacului , numit si “capacul ispasirii”, “milostivitorul”, sau “tronul harului”( Exod 25, 17-22; Evrei 4, 16 ). Intre cei doi ingeri, in spatiul aflat sub aripile lor, se manifesta Sechina – o lumina supanaturala, simbol al prezentei lui Dumnezeu. Ca semn al aprobarii, uneori cadea o lumina pe heruvimul din dreapta, iar ca semn al dezaprobarii, o umbra cadea pe heruvimul din stanga.

In chivot se aflau tablele cu Cele Zece Porunci si, in timpul exodului, el mai continea si un vas cu mana, impreuna cu toiagul infrunzit al lui Aron.

Asadar, nimic din grandoarea templelor pagane de ieri si de azi. Sanctuarul israelit era extrem de simplu, insa unic prin rolul sau.

Detalii legate de sanctuarul israelit care il fac unic in lume:

1) Simbolistica sanctuarului

Sanctuarul israelit nu era doar un locas de cult, un simplu cort demontabil care continea cateva obiecte de cult, mai mult sau mai putin valoroase. El era un mijloc pedagogic folosit de Dumnezeu pentru instrirea poporului Sau.

“Dumnezeu i-a informat imediat ( dupa caderea in pacat n.n. ) pe primii nostri parinti cu privire la planul Sau. In acelasi timp, El le-a pus la dispozitie un instrument de invatare care sa pastreze in mod continuu acest plan in atentia lor si a generatiilor care aveau sa urmeze.” ( 5 )

Acest “instrument de invatare” era sanctuarul, cu tot ce cuprindea el, impreuna cu serviciile sale ceremoniale. Sanctuarul era o parabola dramatizata a procedeelor lui Dumnezeu cu omul, era o Evanghelie in imagini, era mantuirea in rezumat.

“Tabernacolul era destinat sa faca palpabile ideile care sunt la baza mantuirii.” ( 6 )

In legatura cu semnificatia simbolurilor, nu ni se dau prea multe informatii. Uneori ele lipsesc cu desavarsire. Punand insa laolalta putinele informatii din Vechiul Testament cu cele pe care le avem in Noul Testament, putem ajunge la o intelegere destul de clara a semnificatiei simbolurilor pe care le gasim in sanctuar. Desigur, aceasta nu inseamna ca trebuie sa atribuim fiecarui cui sau scandura din care era alcatuit sanctuarul o semnificatie anume. Simtul realitatii nu ne permite sa ajungem la astfel de concluzii. Cu toate acestea, trebuie sa acordam toata atentia rolului didactic al sanctuarului pentru poporul lui Dumnezeu din vremurile Vechiului Testament.

a) Curtea sanctuarului simboliza pamantul – locul in care s-au adus jertfele si in care, mai tarziu, a fost jertfit Insusi “Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii” ( Ioan 1, 29 ).

b) Altarul de arama simboliza Golgota – locul in care a fost jertfit Iisus.

c) Ligheanul de arama simboliza curatirea pacatosului prin  botez.

d) Altarul de aur, prin alcatuirea sa din lemn de salcam poleit cu aur, simboliza dubla natura a lui Christos: om si Dumnezeu. Tamaia arsa pe el simboliza meritele lui Christos, fara de care nicio rugaciune nu poate fi primita inaintea lui Dumnezeu, iar fumul de tamaie era un simbol al rugaciunilor sfintilor care se ridica la cer prin meritele Mantuitorului ( Apocalipsa 5, 8; 8, 3-4 )

e) Sfesnicul Il simboliza de asemenea pe Christos, care a afirmat despre Sine: “Eu sunt Lumina lumii” ( Ioan 8, 12 ). Faptul ca sfesnicul era confectionat dintr-o singura bucata de aur prin baterea lui, simbolizeaza suferintele indurate de Christos pentru a putea sa devina Mijlocitorul nostru si “Lumina lumii”

f) Masa cu painile Il simboliza pe Christos, “Painea vie care S-a coborat din cer” pentru noi

( Matei 26, 26; Ioan 6, 48-51 ).

g) Chivotul, asemenea altarului si a mesei aflate in Locul Sfant, prin alcatuirea sa din lemn de salcam ( simbolul naturii omenesti ) si aur ( simbol al naturii divine ), arata spre Christos – Om adevarat si Dumnezeu adevarat.

Capacul ispasirii, aflat deasupra lui, simboliza mijlocirea lui Christos in favoarea pacatosului, interpunandu-se intre cerintele Legii si omul pacatos.

“Capacul ispasirii simboliza prezenta lui Dumnezeu. In contrast cu obiceiurile pagane, in spatiul dintre heruvimi nu era niciun obiect material care sa-L reprezinte pe Dumnezeul lui Israel.  Decalogul interzicea clar orice imagine sau chip al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, capacul ispasirii era locul unde se intalneau Dumnezeu si omul ( Exod 30, 6 ).” ( 7 )

Cei doi heruvimi simbolizau lumile necazute in pacat care privesc la lucrarea mantuirii, incercand sa inteleaga cum Dumnezeu imbina in mod armonios dreptatea cu dragostea ( 1 Petru 1, 12 )

Exista, de asemenea, o simbolistica a serviciilor desfasurate la sanctuar, si una chiar a imbracamintii preotesti. Doar doua exemple:

h) Jerfele de dimineata si seara simbolizau “consacrarea zilnica a natiunii fata de Domnul, Dumnezeu, , cum si contiunua dependenta  de sangele ispasitor al lui Christos” ( 8 )

i) Pietrele semipretioase de pe pieptarul marelui preot simbolizau grija pe care Christos, Marele nostru Preot , o are fata de fiecare suflet pocait, care crede si pe care-l  poarta pe inima Sa.

Lucrurile care se petreceau in curtea sanctuarului erau un simbol al lucrurilor ce se petrec in biserica lui Christos de pe pamant. Omul care se ducea la sanctuar cu jertfa, il reprezinta pe omul pocait care vine la Christos, apeland la jertfa Sa pentru iertare.

In acelasi timp, lucrurile care se petreceau in sanctuar erau un simbol al celor ce se petreceau in cer, acolo unde Marele nostru Preot, Iisus Christos , mijloceste pentru noi.

2)  Initiativa construirii sanctuarului

Din porunca pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Moise, intelegem clar ca initiativa de a construi sanctuarul nu i-a apartinut omului, ci lui Dumnezeu.

“Sa-mi faca un locas sfant si Eu voi locui in mijlocul lor “ ( Exod 25, 8 )

3) Planurile dupa care a fost construit sanctuarul

Desi materialele din care a fost construit sanctuarul erau donate de popor, planurile de constructie i-au apartinut in exclusivitate lui Dumnezeu.

“ Vezi, sa faci dupa chipul ( modelul, planul ) care ti s-a aratat pe munte “ ( Exod 25, 40 ).

Este oare valabil acest amanunt si pentru templul lui Solomon ?  Cu toata maretia si slava lui, acest templu a respectat proportiile indicate de cer. Inainte de moartea sa, David l-a insarcinat pe Solomon sa construiasca un templu pentru Dumnezeu. Cu acea ocazie, David a marturisit:

“ Toate acestea – a zis David – toate lucrarile izvodului acestuia ( plan , “dessin”- tr. Crampon; model,“modele”- trad. Louis Seconde; plan, “plan” – trad. RSV ) mi le-a facut cunoscut Domnul, insemnandu-le in scris cu mana Lui. ( 1 Cronici 28, 19 )

Este foarte important de retinut acest amanunt : chiar daca templul lui Solomon a fost infinit mai maret decat tabernacolul din pustie, el a fost construit tot dupa un plan divin, respectand atat proportiile, cat si asezarea obiectelor de cult. Se pare, asa cum rezulta din textul biblic, ca planurile templului i-au fost date de Dumnezeu lui David in scris, asemenea Decalogului dat lui Moise.

4) Sanctuarul – centrul vietii religioase a poporului Israel

Sanctuarul reprezenta statul major al luptei impotriva pacatului. Problema pacatului nu-si putea gasi rezolvarea decat numai in perimetrul lui. In rugaciunea de consacrare a templului rostita de Solomon, iese in evidenta tocmai acest rol al sanctuarului de rezolvare a problemei pacatului ( 1 Imparati, 8, 22- 61 ).

5) Sanctuarul – depozitarul Legii lui Dumnezeu- Decalogul.

De ce oare Dumnezeu a randuit ca Legea Sa sa fie depozitata tocmai in sanctuar ? El ar fi putut porunci lui Moise sa pastreze tablele Legii in propriul lui cort, in calitate de conducator civil al poporului. Sau, mai tarziu, Dumnezeu ar fi putut porunci ca Decalogul sa fie pastrat la curtea imparateasca, sau in curtile de judecata. Cu toate acestea, sanctuarul a fost randuit ca sa fie depozitarul Legii.

Deoarece sanctuarul, dupa cum am vazut, reprezenta o ilustrare in imagini a planului de mantuire, intelegem din acest amanunt ca , in cadrul acestui plan de mantuire, Legea morala urma sa aiba un rol esential. Faptul ca Decalogul era depozitat in cel mai sfant loc posibil – in Locul Prea Sfant – acolo unde nimeni nu avea acces in afara marelui preot ( doar o data pe an putea intra in acel loc si doar pentru a face ispasire cu sangele animalului de jertfa ), ar trebui sa ne dea de gandit atunci cand suntem ispititi sa minimalizam importanta Legii lui Dumnezeu in viata si in lucrarea mantuirii noastre.

Daca chivotul din lemn de salcam si poleit cu aur Il simbolizeaza pe Domnul Iisus Christos cu dubla Sa natura : umana si divina, oare ce semnifica faptul ca Decalogul se afla depozitat in interiorul chivotului si nu in afara lui ?  Nu inseamna acest lucru ca Legea divina, ca reflectare a caracterului lui Dumnezeu, se afla chiar in inima Fiului lui Dumnezeu ? Nu inseamna ca orice atac asupra Legii de fapt loveste in cele din urma in inima lui Christos ?

Psalmistul David , inspirat de Duhul lui Dumnezeu, citeaza cuvintele lui Mesia care trebuia sa vina pe pamant:

“Atunci am zis: “Iata-ma ca vin ! In sulul cartii este scris despre Mine. Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule, si Legea Ta este in fundul inimii Mele.”  ( Psalmul 40, 7-8 )

Atentie ! Cine loveste intr-un fel sau altul in autoritatea Legii divine, de fapt loveste in inima Fiului lui Dumnezeu. Si cine isi poate permite asa ceva ? Si, ,mai ales, merita Iisus un asemenea tratament ?

6) Sanctuarul pamantesc – o copie a adevaratului Sanctuar ( originalul ) aflat in cer

Faptul ca sanctuarul pamantesc reprezenta o copie a originalului ceresc reiese atat din porunca data de Dumnezeu lui Moise ( Exod 25, 40 ), cat si din Epistola lui Pavel catre Evrei, care dezvolta acest subiect ( Evrei 8, 5 ). Cartea Apocalipsei, scrisa spre sfarsitul primului secol, aduce un argument in plus in acest sens:

“Si Templul lui Dumnezeu care este in cer, a fost deschis. Si s-a vazut chivotul legamantului Sau, in Templul Sau…” ( Apocalipsa 11, 19 )

Ceea ce le provoaca probabil fiori reci celor care sustin desfiintarea Legii morale este faptul ca Biblia, dand “cortina” la o parte, ne face sa vedem o scena cereasca in care Templul lui Dumnezeu care este in cer s-a deschis, lasand sa se vada chivotul cu Legea morala in original. Este demn de remarcat faptul ca Ioan a scris Apocalipsa in timpul domniei lui Domitian, care s-a sfarsit in anul 96 d.Chr. Deci, spre sfarsitul primului secol Legea morala este vazuta in adevarata ei autoritate, fiind prezenta chiar in Templul ceresc, in mijlocul unor scene care se deruleaza spre finalul istoriei pacatului.

“Faptul ca Ioan vede chivotul legamantului Sau inseamna ca se pune in evidenta Decalogul – Cele Zece Porunci- care era in chivot. Aceasta subliniaza odata in plus ca, in aceasta perioada de timp – inceputul trambitei a saptea este 1844 – , Legea morala, Decalogul, urmeaza sa ocupe locul principal in gandirea si trairea acelora care se inchina lui Dumnezeu in duh si in adevar. Ioan priveste Templul, chivotul si, desigur, lucrarea de mijlocire si judecata de cercetare ce au loc in acest locas ceresc, a carui figura centrala este Domnul Iisus Christos “. ( 9 )

Concluzii

In timpurile Vechiului Testament, Decalogul era depozitat in cel mai sfant loc de pe pamant – Locul Prea Sfant al sanctuarului-, acolo unde se manifesta prezenta divina si unde Dumnezeu venea ca sa comunice cu omul. Legea morala se afla in mijlocul chivotului; chivotul se afla in mijlocul Locului Prea Sfant; Locul Prea Sfant se afla in mijlocul sanctuarului; sanctuarul se afla in mijlocul Ierusalimului, iar Ierusalimul se afla in inima lui Dumnezeu.

In prezent, Decalogul se afla in cel mai sfant loc din univers – Templul ceresc- acolo unde se gaseste tronul lui Dumnezeu si de unde este coordonata intreaga lupta impotriva pacatului ( Mica 1, 2 up.; Habacuc 2, 20 ; Psalmul 11, 4 )

Se gaseste el si in sanctuarul sufletului tau ?

“Nu stiti ca voi sunteti Templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi ? Daca nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu , pe acela il va nimici Dumnezeu, caci Templul lui Dumnezeu este sfant ; si asa sunteti voi.” ( 1 Corinteni 3, 16-17 )

Deschiderea Templului ceresc in timpul ultimei trambite si descoperirea chivotului, continand principiile Legii morale, ne arata intentia lui Dumnezeu ca, in timpul premergator revenirii in slava a Mantuitorului, sa aiba loc in lumea crestina o reconsiderare a Legii lui Dumnezeu, o reintoarcere spre ceea ce este cu adevarat “Marea Carta a Omenirii”. Deschiderea Templului ceresc insa nu ne va folosi la nimic daca nu va fi insotita si de deschiderea propriilor noastre inimi fata de vointa lui Dumnezeu exprimata in Legea Sa.

Fie ca Dumnezeu, privind la noi, sa poata constata cu placere:

“Gura celui neprihanit vesteste intelepciunea si limba lui trambiteaza dreptatea. Legea Dumnezeului sau este in inima lui si nu I se clatina pasii.” ( Psalmul 37, 30-31 ) !

Referinte:

( 1 ) Ovidiu Dramba, “Istoria culturii si civilizatiei”, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985, vol.1 , pag. 288

( 2 ) Idem, pag. 76-77

( 3 ) Micul Dictionar Enciclopedic , Ed. “Stiintifica si Enciclopedica”, Bucuresti 1986 si http://www.dex-online-ro.ro/search.php?cuv=sanctuar

( 4 ) Detaliile legate de dimensiunile sanctuarului si ale obiectelor de cult sunt cele prezentate de Samuel  J. Schultz in lucrarea “Calatorie prin Vechiul Testament”, Ed. “Cartea Crestina”, Oradea, 2001, pag. 85

( 5 ) Roy Adams, “The Sanctuary”, Review and Herald, 1993, pag. 17-18

( 6 ) Gustav Friedrich Oehler, “Creatie si Revelatie”

( 7 ) Samuel J. Schultz, “Calatorie prin Vechiul Testament”, Ed. “Cartea Crestina “, Oradea, 2001, pag. 85

( 8 ) Ellen G. White, “Patriarhi si profeti”, pag. 352

( 9 ) Dumitru Popa, “Apocalipsa lui Ioan, apostolul”, Ed. Viata si Sanatate, vol. 2, pag. 234

Programe populare




Comentariile sunt inchise.