DECALOGUL INAINTE DE SINAI

Autor Lori Balogh

www.loribalogh.ro

Decalog  si “decaloguri”

In lume au fost emise o multime de “decaloguri”. Exista un decalog al seductiei, al mafiei, al urgentelor, al criticii literare, al obiectivelor UE, al memorarii, al masoneriei, al cutremurelor…

Exista chiar si un decalog al “Clubului Celor Obositi din Nastere”, cu porunci de genul: “Daca vezi pe un om odihnindu-se, ajuta-l !”, sau “Ce poti face maine, nu face astazi, caci poate maine nu mai trebuie facut !”

Pe masura ce activitatea umana s-a diversificat, a aparut si necesitatea emiterii unor reguli care sa reglementeze activitatea intr-un domeniu sau altul. Ideea de “decalog” a intrat atat de mult in constiinta umana, incat termenul a fost imprumutat, asa cum am vazut deja, de cele mai multe domenii.

Toate aceste “decaloguri” sunt insa niste parodii ale adevaratului Decalog, lasat omenirii de un Dumnezeu sfant si iubitor, pentru a reglementa cel mai important si mai sensibil domeniu al existentei noastre – constiinta.

De cand?

Daca Decalogul isi are zona de lucru in domeniul moral, se ridica cateva intrebari:

De cand exista Decalogul ? A aparut doar la Sinai, intr-un moment istoric al poporului evreu, sau exista inca din zorii umanitatii ?

Cat timp este valabil Decalogul ? Si-a incetat valabilitatea la cruce ? Mai suntem noi, crestinii, “sub Lege” ( Decalog ) chiar daca am fost eliberati de “jugul robiei” ( legea lui Moise ) ?

Intrebarile acestea sunt de importanta capitala, iar raspunsurile gasite impart lumea crestina in doua mari tabere: pro si contra Decalogului ( antinomianism ).

Problema existentei sau inexistentei Decalogului inainte de darea Legii pe Sinai nu este o problema de neglijat. Dupa cum nu e de neglijat sa stim daca Decalogul mai este valabil sau nu in timpurile Noului Testament. De felul in care intelegem cele doua aspecte depinde modul cum Il percepem pe Dumnezeu, felul in care Il cunoastem. Or,  Mantuitorul a legat mantuirea noastra de cunoasterea lui Dumnezeu:
“Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Christos, pe care L-ai trimis Tu.”   Ioan 17, 3

Daca Decalogul nu ar fi existat si inainte de Sinai, si daca el nu ar mai fi valabil si pentru crestini, s-ar ridica o serie de nedumeriri cu privire la caracterul lui Dumnezeu, cu privire la dreptatea  si consecventa Sa fata de om:

1. Biblia afirma in repetate randuri ca Dumnezeu nu este schimbator ( Maleahi 3, 6; Evrei 13, 8; Iacov 1, 17 ). Cum L-am percepe noi ca un Dumnezeu neschimbator daca, intr-un domeniu atat de important al vietii cum este cel moral, El ar avea atatea ezitari ? Ce standard moral le-a pretins El generatiilor de oameni care au trait inainte de Sinai ( presupunand ca nu era cunoscut Decalogul ) si de ce in era crestina El ar fi renuntat la principiile morale ale Decalogului ? In acest caz Dumnezeu nu ar fi consecvent fata de Sine Insusi si fata de om, lucru care ar duce la neincrederea noastra in El. Am inteles dintr-un material anterior ca orice lege oglindeste caracterul legiuitorului ei. Ce caracter ar oglindi o lege care ieri nu a existat, astazi e impusa, iar maine se desfiinteaza ? Faptul ca Biblia ne descopera un Dumnezeu neschimbator este garantia ca si standardele Sale morale sunt la fel de neschimbatoare.

2. Tot Biblia afirma in multe pasaje ca va exista o judecata a lui Dumnezeu in care El va aface o dreptate absoluta (  Eclesiastul 12, 14; Romani 14, 10; 2 Corinteni 5, 10, etc. ). Intrebarea care se ridica, in cazul in care Decalogul nu ar fi fost cunoscut si de oamenii care au trait inainte de Sinai si el nu ar mai fi valabil in era crestina, este urmatoarea: cat de dreapta va fi judecata finala, daca standardul moral dupa care vor fi judecati oamenii ar fi diferit ? Aceasta inseamna ca Dumnezeu ii va judeca pe cei care au trait inainte de Sinai dupa niste criterii, pe evreii care cunosteau Decalogul- dupa alte criterii, iar pe crestini – din nou dupa alte criterii morale. Ar fi drept ? Ce incredere am mai avea in judecata lui Dumnezeu ?

Daca astazi exista in lume atat instabilitate, atata coruptie si dispret fata de lege, aceasta se datoreaza si faptului ca legile oamenilor sunt atat de schimbatoare. Ceea ce era corect ieri, astazi poate deveni infractiune. Si invers…Oare asa sa stea lucrurile si cu Dumnezeul cel vesnic ?

3. Dar poate cea mai serioasa problema care s-ar ridica in cazul in care Decalogul nu ar fi fost cunoscut inainte de Sinai si el ar fi fost desfiintat la cruce este cea legata de jertfa Mantuitorului. De ce a trebuit sa moara Domnul Iisus ? Biblia afirma clar ca “plata pacatului este moartea” ( Romani 6, 23 ). Daca insa Legea morala putea fi schimbata , de ce a trebuit sa moara Fiul lui Dumnezeu ? Nu era mai usor pentru Dumnezeu sa schimbe Legea care aducea condamnarea pacatului , astfel incat Iisus sa nu mai trebuiasca sa moara ? Desigur, ar fi fost o cale mult mai comoda…Faptul ca Insusi Fiul neprihanit al lui Dumnezeu a trebuit sa moara pentru pacatul omenirii este cea mai puternica dovada ca Legea morala e de neschimbat, ca ea este vesnica, la fel cum Dumnezeu Insusi e vesnic si neschimbator.

Argumente

Va propun o scurta incursiune in istoria biblica veche – acea istorie care s-a derulat inainte de darea Legii pe Sinai- pentru a cauta dovezi ca Decalogul era cunoscut de generatiile de oameni care au trait de la Adam si pana la Moise. Perioada acopera aproximativ doua milenii si jumatate de istorie si e plina de indicii ca Legea morala era bine cunoscuta de oameni, chiar daca ea nu exista in forma scrisa asa cum o vor primi evreii la Sinai. Toate dovezile demonstreaza ca principiile morale existau si erau transmise de la o generatie la alta pe cale orala.

Iata cateva din aceste argumente care sustin existenta Legii morale inainte de Sinai:

1) Notiunile de pacat si nelegiuire

Biblia vorbeste despre pacat in multe situatii ivite in acele timpuri de inceput ale istoriei. Daca nu ar fi fost cunoscute principiile morale, nu ar fi existat nici notiunea de pacat, deoarece – spune apostolul Pavel – “ pacatul nu l-am cunoscut decat prin Lege. De pilda nu as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: “Sa nu poftesti !” ( Romani 7, 7 ).

Faptul ca Decalogul, in forma lui scrisa si explicita, exista de la Sinai nu ne impiedica sa acceptam adevarul ca el era cunoscut si inainte de Sinai, ca el exista in constiintele oamenilor , ca el era scris in inimile lor. Iata cateva dovezi biblice in sensul acesta:

– Geneza 4, 7: Dumnezeu il avertizeaza pe Cain, inainte ca acesta sa-si ucida fratele, ca pacatul pandeste la usa, dar tu sa-l stapanesti.” Cum putea fi crima un pacat, daca nu exista o lege care sa arate lucrul acesta ? Apostolul Pavel spune ca “fara Lege, pacatul este mort”, adica inexistent ( Romani 7, 8 )

– Geneza 18, 20: “Si Domnul a zis: “Strigatul impotriva Sodomei si Gomorei s-a marit si pacatul intr-adevar este nespus de mare.” In cazul Sodomei si Gomorei, nu apare doar notiunea de pacat- ceea ce implica si o Lege morala care sa-l demaste- ci si ideea de pedeapsa a lui Dumnezeu. Cum ar fi putut pedepsi Dumnezeu aceste cetati daca locuitorii lor nu ar fi cunoscut cerintele Sale ?

– Geneza 20, 9: Abimelec, imparatul Gherarului, despre care stim ca era un pagan, afirma in discutia avuta cu Avraam: “Ce ne-ai facut ? Si cu ce am pacatuit eu impotriva ta, de ai facut sa vina peste mine si peste imparatia mea un pacat atat de mare ? “

Faptul ca Abimelec vorbeste despre pacat denota ca chiar si paganii din acele timpuri aveau in constiinta lor intiparite principiile morale. Dumnezeu Insusi, cand i se descopera lui Abimelec in vis, ii spune : “Stiu si Eu ca ai lucrat cu inima curata , de aceea te-am si ferit sa pacatuiesti impotriva Mea.” ( Geneza 20, 6 )

– Geneza 15, 16 : Dumnezeu ii spune lui Avraam ca nelegiuirea amoritilor nu si-a atins inca varful”

– Geneza 19, 15: Ingerii trimisi sa-l salveze pe Lot , il someaza pe acesta: “ Scoala-te, ia-ti nevasta si cele doua fete care se afla aici, ca sa nu pieri si tu in nelegiuirea cetatii.” Termenul de nelegiuire este sinonim cu cel de faradelege si pacat, implicand existenta unei Legi morale.

– Geneza 39, 9: Iosif, in Egipt, da dovada de o constiinta curata si calauzita dupa principiile Legii morale. La incercarea de atragere in adulter a sotiei lui Potifar, Iosif ramane ferm de partea moralitatii: “Cum as putea sa fac un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu ?”

Daca tinem cont numai de una din definitiile biblice ale pacatului – cea din 1 Ioan 3,4 – in care ni se spune ca “oricine face pacat face si faradelege; si pacatul este faradelege” , intelegem ca pacatul ( faradelegea ) nu ar exista daca nu ar fi existat Legea morala.

2 ) Notiunea de neprihanire

Prin definitie, neprihanirea inseamna o viata fara pata, fara pacat. Se ridica insa intrebarea: in raport cu ce standard moral un om este considerat de Dumnezeu neprihanit ? Evident, standardul moral este Legea Sa . Cateva exemple:

– Geneza 6, 9 : “Noe era un om neprihanit si fara pata intre cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.

– Geneza 5, 24: “Enoh a umblat cu Dumnezeu…” In Biblie, “umblarea cu Dumnezeu” inseamna o viata neprihanita, o viata traita in armonie cu vointa lui Dumnezeu.

3 ) Notiunile de rau si rautate

Cand se afirma despre o persoana ca este rea, afirmatia se face in raport cu un standard moral. Un om nu poate fi rau daca nu exista niste criterii morale care sa arate lucrul acesta. In istoria de inceput a omenirii, inainte de darea Legii morale pe Sinai, existau notiunile de rau si rautate, ceea ce dovedeste ca Legea exista in constiintele oamenilor.

– Geneza  6, 5: “ Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau.

– Geneza 18, 25: In mijlocirea lui Avraam pentru cetatile din campia Iordanului, el pune o intrebare lui Dumnezeu: “Sa omori pe cel bun impreuna cu cel rau, asa ca cel bun sa aiba aceeasi soarta cu cel rau, departe de Tine asa ceva! Departe de Tine ! Cel ce judeca tot pamantul nu va face oare dreptate ?

Apar aici, in acest scurt dialog, suficiente indicii ca Legea morala exista in constiintele oamenilor: deosebirea intre oameni buni si rai, judecata lui Dumnezeu si dreptatea Lui. Daca numai acest text ar exista in Scripturile ce relateaza despre istoria de dinainte de Sinai, ar fi suficient sa ajungem la convingerea ca Legea morala era cunoscuta.

4 ) Notiunile de porunca, oranduire si lege

Probabil ca pentru cei ce se impotrivesc ideii ca Legea morala a fost cunoscuta si inainte de Sinai, acesti termeni trebuie sa fie deosebit de incomozi. Si totusi ei exista pe paginile Bibliei, atunci cand ni se relateaza despre fapte si oameni care au trait in acele timpuri indepartate.

– Geneza 26, 5 : Despre Avraam, Dumnezeu Insusi afirma: “ Pentru ca Avraam a ascultat de porunca Mea si a pazit ce i-am cerut, a pazit poruncile Mele, oranduirile Mele si legile Mele.” Intr-un astfel de context, nu e de mirare ca Avraam a fost soscotit neprihanit si considerat prietenul lui Dumnezeu (  Geneza 15, 6; Isaia 41, 8 ).

– Exod 16, 4 up.: Cu ocazia caderii manei, Dumnezeu ii spune lui Moise : “ca sa-l pun la incercare (poporul Israel ) si sa vad daca va umbla sau nu dupa Legea Mea.

– Exod 18, 16.20: Cu ocazia vizitei lui Ietro, socrul lui Moise, are loc un dialog intre cei doi. care e relatat in Scripturi. Printre altele, Moise ii spune socrului sau despre felul cum rezolva problemele poporului: “ Cand au vreo treaba, vin la mine; eu judec intre ei si fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu si legile Lui.”

Iata ca Dumnezeu vorbeste despre Legea Sa inainte ca Decalogul sa fie dat in forma scrisa pe Sinai.

5 ) Notiunea de “cale a Domnului

Expresia aceasta ne trimite cu gandul la un anumit comportament moral care ii place lui Dumnezeu si pe care il aproba. Desigur, “calea Domnului” presupune si niste criterii morale stabilite de Dumnezeu si respectate de om, asa cum vedem in exemplul lui Avraam:

– Geneza 18, 19: “ Caci Eu il cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina calea Domnului, facand ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa implineasca fata de Avraam ce i-a fagaduit.

6 ) Notiunile de drept, dreptate si judecata

Aceste notiuni nu ar exista in lipsa unei Legi morale care sa stabileasca ce este drept si ce nu este. Dreptatea lui Dumnezeu , care este unul din cei doi stalpi pe care se sprijineste universul intreg, este si ea o notiune care implica existenta unui standard moral, materializat intr-o lege morala.

– Geneza 18, 25 : Mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma: “ Sa omori pe cel bun impreuna cu cel rau, asa ca cel bun sa aiba aceeasi soarta cu cel rau, departe de Tine asa ceva ! Departe de Tine ! Cel ce judeca tot pamantul nu va face oare dreptate ?”

7 ) Notiunea de pedeapsa

Aceasta notiune este strans legata de acelea de judecata si dreptate. Daca Legea morala nu ar fi fost cunoscuta de oamenii care au trait inainte de Sinai, pedepsele lui Dumnezeu nu ar fi justificate, caci “Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta” ( Fapte 17, 30 ). Faptul ca Dumnezeu a distrus o intreaga lume antediluviana – generatia potopului- precum si civilizatia din campia Iordanului din cele patru cetati nelegiuite: Sodoma, Gomora, Adma si Teboimul, denota faptul ca pedepsele erau pe deplin justificate. Neascultarea si razvratirea acelor generatii de oameni fata de principiile morale intiparite de Dumnezeu in constiinta omului si transmise oral din generatie in generatie, au adus asupra lor cele mai grozave pedepse.

Concluzii:

Un studiu atent al Genezei si Exodului ne va aduce convingerea ca Legea morala era bine cunoscuta de generatiile de oameni care au trait de la Adam si pana la Moise. Oamenii stiau ca unele din faptele si gandurile lor erau vinovate. Avraam a mintit in Egipt si a fost mustrat pentru aceasta. Iacov l-a inselat pe Esau si intreaga sa viata a trebuit sa suporte consecintele pacatului sau. Locuitorii Sodomei pofteau ce nu li se cuvenea si au fost nimiciti, iar fapta fetelor lui Lot a fost inregistrata in Scriptura ca pacat. Legea morala exista in mintile si constiintele oamenilor de atunci, chiar daca ei au ales sa traiasca in razvratire fata de Dumnezeu.

De ce a variat forma Legii in decursul timpului ? Pentru ca s-au schimbat conditiile. In Eden, in conditiile unei creatiuni desavarsite si a lipsei pacatului, nu era nevoie de o forma explicita a Legii. Ce rost avea ca Dumnezeu sa-i interzica lui Adam , inainte de caderea lui, sa nu ucida, sa nu minta, sa nu fure etc. din moment ce el nu era inclinat spre asa ceva ? In conditiile de la inaceput de istorie, Legea morala era scrisa in inima omului si era prezenta in esenta ei ca Lege a iubirii: “caci cine iubeste pe altii a implinit Legea” ( Romani 13, 8 up. ) – spune apostolul Pavel.

Dupa caderea omului, datorita naturii pacatoase dobandite de om si a inclinatiilor spre pacat, a fost nevoie de o forma scrisa si explicita a aceleiasi legi a iubirii. Asa s-a nascut Decalogul – Marea Carta a Omenirii.

Oare cum ar arata lumea noastra daca oamenii ar lua in serios aceasta constitutie a omenirii ? Nici cea mai bogata imaginatie nu poate sa o zugraveasca. Cu toate acestea, o astfel de lume , in care Legea morala va fi respectata , nu din motive egoiste sau din teama, ci dintr-o dragoste profunda fata de Dumnezeu, va exista cu siguranta. O spune Cuvantul lui Dumnezeu care niciodata nu a dat gres.

Category:

Seriale

Programe populare




Comentariile sunt inchise.