FORTĂREAŢA DIN PUSTIU

(Eseu biblic) (6)

FUNCŢIONALITATEA SANCTUARULUI

Fortăreaţa din Pustiu – cu cele două camere distincte – nu este numai un depozit de armament simbolic (Chivotul de Aur, Altarul de Aur, Sfeşnicul de Aur, Masa de Aur, Ligheanul de Aramă şi Altarul de Aramă), ci şi o şcoală de instrucţie. Singura Academie militară a Universului instalată temporar pe Terra. O şcoală pentru  mânuirea victorioasă a celor 6  instrumente de luptă, prezentate mai sus, pentru învingerea pe sine însuşi a omului.

A cunoaşte funcţionalitatea Sanctuarului înseamnă a transforma acest Sediu central al campaniei de  cucerire spirituală proprie, într-un teren de intrucţie pentru om. Un Edificiul cu două săli şi o curte pentru exercitarea, de către preoţi, a unor gesturi simbolice valoroase la aparatele lor de gimnastică  ritualică. O comunicare despre mântuire în limba universală a unor gesturi sau pantomime sacre. Şi, de asemenea, un Loc al junghierii personale, în curte, în care omul să execute în mod concomitent, atât simbolul binomic, cât realitatea binomică a mântuirii sale.

Indiferent de  ceea ce spun teologiile nebiblice, Sanctuarul informează, atât structural, cât şi funcţional, tehnica exactă a mântuirii. Sistemul Harului. Expunerea simbolică a definiţiei  exacte a salvării umane. Şi anume, mântuirea este soluţionarea favorabilă a conflictului juridic dintre om şi Lege.

La râdul ei, Legea are două normative: normativul moral care indică Păcatul şi  normativul penal care impune Moartea. Prin urmare, conflictul dintre om şi Lege este întotdeauna dublu sau binomic: Păcatul şi Moartea.

Păcatul înseamnă producerea  unui atac comportamental  la adresa lui Dumnezeu sau a aproapelui. O atitudine umană care este cauza conflictului juridic-moral.

Moartea înseamnă scoaterea din  existenţă a persoanei care comite atacul respectiv.  O atitudine divină care este efectul conflictului juridic-penal.

Nu poate exista, în domeniul conflictului juridic, nici cauză (Păcat) fără efect (Moarte) şi nici efect (Moarte) fără cauză (Păcat).

Sanctuarul şi Legea formează o unitate indestructibilă. Legea activată juridic impune îmbrăcarea structurii binomice de  către Sanctuar, iar Sanctuarul precizează simbolic deconflictuarea binomică a Legii activate juridic.

Structura binomică a Legii – normativul moral şi normativul penal –  impune ca şi Sanctuarul să posede nu numai două camere (camera morală şi camera penală), ci şi două gesturi universale (gestul moral şi gestul penal).

Prin laboriosul să sistem ritualic, funcţionalitatea Sanctuarul indică ilustrativ, tocmai soluţionare favorabilă  a dublului conflict de mai sus. O manifestare exprimată prin două fenomene:  Pocăinţa umană şi Ispăşirea divină.

Nu poate exista, în domeniul reconcilierii juridice, nici condiţie de mântuire (Pocăinţă) fără mijloc de mântuire (Ispăşire). Şi nici invers: mijloc de mântuire (Ispăşire) fără condiţie de mântuire (Pocăinţă).

Legea divin-juridică

I                             I

Normativul            Normativul

Moral                     Penal

I                             I

Păcatul                  Moartea
uman                     umană
(conflict                (conflict
moral)                     penal)

I                             I

Pocăinţa               Ispăşirea
umană                   divină
(refacere            (substituire
morală)               penală)

I                             I

Sfânta Sfintelor       Sfânta

Funcţionalitatea Sanctuarului pune în evidenţă tocmai cele două fenomene juridice inseparabile în cadrul mântuirii: Pocăinţa şi Ispăşirea

– Aducătorul jertfei execută două gesturi ritualice (Lev. 4, 29): punerea mâinii pe capul animlului de jertfă (semnul Pocăinţei umane) şi gestul junghierii animalului de jertfă (semnul Ispăşirii divine).

– Preotul de serviciu execută două gesturi ritualice (Lev. 4, 6-8): stropirea cu sânge spre Perdeaua despărţitoare (semnul Pocăinţei umane) şi ungerea coarnelor Altarului de Aur (semnul Ispăşirii divine).

Întregul sistem simbolic al Sanctuarului biblic se rezumă la aceste două gesturi esenţiale.

Şi totuşi, în vorbirea obişnuită, chiar şi în Biblie, nu sunt amintite întotdeauna ambele fenomene ale conflictului sau ale reconcilierii juridice.

A. La producerea conflictului juridic dintre om şi Legea divină, se foloseşte cel mai des, exclusiv referirea la Păcat  (nu la Păcat şi la Moarte): se precizează numai cauza juridic-morală al comportamentului uman (Păcatul)  nu şi efectul juridic-penal al reacţiei guvernamentale divine (Moartea).

B. La reconcilierea conflictului juridic dintre om şi Legea divină se foloseşte cel mai des excluziv referirea la Ispăşire (nu la Pocăinţă şi Ispăşire): se precizează numai mijlocul juridic al soluţionării penale (Ispăşirea), nu şi condiţia juridică a reconcilierii morale (Pocăinţa).

Structura şi funcţionalitatea Sanctuarului au menirea sibolică să ne arate întotdeauna, atât ambele fenomene ale conflictului juridic (Păcatul şi Moartea), cât şi ambele fenomene ale reconcilierii juridice (Pocăinţa şi Ispăşirea).

Mai trebui adăugat faptul că funcţionalitatea Sanctuarului se bazează pe Legământul mântuirii. Un legământ divin-uman care conţine două principii de lucru: principiul de exercitare juridică binomică a Legământului mântuirii şi principiul de verificare juridică binomică a Legământului mântuirii.

Principiul de exercitare juridică binomică a Legământului mântuirii – de tip moral (Pocăinţa) şi de tip penal (Ispăşirea) – reprezintă Actul mântuirii curente sau Ispăşirea zilnică. În acelaşi timp, depozitarea cuplurilor juridice Pocăinţă-Ispăşire, în Cartea vieţii, de la toate actele de mânuire ale unei persoane, până la judecata divină, pentru confirmare juridică, portă numele de „întinarea” sau „încărcarea” Sanctuarului.

– Principiul de verificare juridică binomică a  Legământului mântuirii – de tip moral (Pocăinţa) şi de tip penal (Ispăşirea) – reprezintă Actul judecăţii divine sau Ispăşirea anuală). În acelaşi timp,  confirmarea la judecata divină, prin preluarea din Cartea vieţii, a cuplurlor juridice Pocăinţă-Ispăşire, de la toate actele de mântuire ale unei persoane, poartă numele de „curăţirea” sau „descărcarea Sanctuarului.

Pe baza celor două aspecte, de mai sus, ale Legământului mântuirii, funcţionalitatea Sanctuarului conţine, în cadrul preoţiei după rânduiala lui Aaron, două tipuri distincte de ritualuri:

1. RITUALUL ISPĂŞIRII ZILNICE

(Acordarea juridică a mânturii)

(„Întinarea” sau „încărcarea” juridică a Sanctuarului)

2. RITUALUL ISPĂŞIRII ANUALE

(Confirmarea juridică a mântuirii)

(„Curăţirea” sau „descărcarea” juridică a Sanctuarului)

Trebuie adăugat faptul că, în vorbirea obişnuită, se foloseşte, ca mai sus, termenul de Ispăşire ca expresie generală. O denumire care nu trebuie utilizată singură. Fiindcă mântuirea nu este realizată exclusiv prin Ispăşire, ci prin: Pocăinţă + Ispăşire. Şi chiar dacă se foloseşte în clasificarea uzuală această referire unilaterală, trebuie să se ştie, că, în conţinutul acestui termen trebuie să înţelegem întregul cuplu al mântuirii: Pocăinţa şi Ispăşirea.

Terminologia cea mai corectă în clasificarea ritualului preoţiei aaronice ar fi următoarea:

1. RITUALUL POCĂINŢEI ŞI ISPĂŞIRII ZILNICE

(Acordarea juridică a mânturii)

(„Întinarea” sau „încărcarea” juridică a Sanctuarului)

2. RITUALUL POCĂINŢEI ŞI ISPĂŞIRII ANUALE

(Confirmarea juridică a mântuirii)

(„Curăţirea” sau „descărcarea” juridică a Sanctuarului)


Programe populare




Comentariile sunt inchise.