Studiu biblico-ştiinţific (4)

I. NODURILE GORDIENE ALE EVOLUŢIEI

Viaţa biologică terestră este, în esenţa ei, o insulă de antientropie materială (ordine materială) în vastul ocean al entropiei materiale (dezordine materială). Ca atare,  materia vie (manifestare antientropică) este antiteza fundamentală a materiei moarte (manifestare entropică). Cu alte cuvinte, un intrus material viu în sânul materiei moarte. Absenţa vieţii, şi nu prezenţa spontană a vieţii, este regula de fier a materiei universale. În ecuaţia lui Bolzmann se spune că entropia este logaritmul natural al probabilităţii existenţiale (se precizează astfel că numai entropia există natural). Ca atare, antientropia (viaţa) nu este decât logaritmul natural al improbabilităţii existenţiale (se precizează astfel că antientropia nu există natural). Altfel spus, în Univers, pe cât este de firească entropia, pe atât este de nefirească antientropia. Şi nu numai nefirescă, ci şi imposibilă din punct de vedere natural. Pentru simplul fapt, că  trecerea de la entropie la antientropie este imposibilă în mod spontan. Un fapt posibil numai prin intervenţia unui factor inteligent din afara materiei respective (ex: o casă nu se poate construi fără forţe inteligente).

Pentru tratarea creaţiunii sau a evoluţiei vieţii terestre este necesară atât o cercetare prin prisma naturii terestre, cât şi prin prisma culturii biblice. Nu numai natura este o inepuizabilă sursă de cercetare a vieţii terestre, ci şi Biblia – cea mai mare Carte de cultură universală. O Carte care atestă faptul că lumea terestră îndeplineşte, prin propria alegere a omului,  rolul de experiment unic, pentru punerea în aplicare a Planului de Mântuire. Un fapt pentru care existenţa terestră conţine: o structură vie particulară, cu un grandios evantai de specii, şi cu o vastă variabilitate biologică.

Sfânta Scriptură – tezaurul informaţional fundamental a lumii noastre –  ne face cunoscută nu numai creaţiunea, ci şi retragerea forţată a Creatorului din spaţiul fizic al operei Sale proprii. O retragere care complică colosal de mult explicaţia propriei noastre existenţe. Un important fapt pentru care originea vieţii terestre este una dintre cele mai exasperante şi mai obsedante dileme ale omenirii. De mii de ani, gândirea pământenilor oscilează dramatic şi neconsolat la răscrucea concepţională dintre creaţiune şi evoluţie.

Atât pe baza culturii biblice, cât şi pe baza naturii materiale trebuie reamintit faptul că există două concepte fundamentale, pe care trebuie să le avem în vedere, în studiul vieţii terestre:  conceptul filozofic şi conceptul mitologic.

– Conceptul filozofic se referă la faptul că, atât în domeniul creaţiunii, cât  şi în domeniul evoluţiei, rezultatele cercetărilor respective nu pot fi nici probate, nici experimentate în laborator. Ca atare, nici creaţiunea, nici evoluţia,  nu pot fi încadrate în domeniul ştiinţei. Datorită acestui fapt, toate datele actuale despre manifestari naturale din trecutul îndepărtat, nu pot fi plasate decât în sfera probelor indirecte. Un fapt pentru care, şi creaţiunea, şi evoluţia nu pot fi cuprinse în manuale sau în tratate de ştiinţă, ci exclusiv, în manuale sau tratate de filozofie. Altfel spus, atât creaţiunea cât şi evoluţia sunt pur şi simplu credinţe. Din această cauză, nu se poate vorbi niciodată, nici despre ştiinţa creaţiunii, nici despre ştiinţa evoluţiei, ci numai despre: filozofia creaţiunii şi filozofia evoluţiei.

– Conceptul mitologic precizează faptul că, atât creaţiunea, cât şi evoluţia, nu pot fi redate în mod concret, prin descrieri reale, ci prin intermediul unor scenarii ilustrative care simulează fenomenele respective.  Există un fapt cunoscut, şi anume că „necunoscutul”, nu poate intra niciodată în circuitul cunoaşterii decât prin mituri. În studiul vieţii terestre există următoarele mituri:  miturile creaţiunii şi miturile evoluţiei.

– Miturile creaţiunii biblice sunt ficţiuni ilustrative, pe care Divinitatea le alcătuieşte pentru a reda, prin ilustraţii diverse, misterele acţiunii sacre. Nişte mistere care, fiind de o dimensiune existenţială imposibil de redat printr-o terminologie asimilabilă pentru mintea umană, nu pot fi comunicate prin cuvinte de expresie umană, ci doar prin ficţiuni metaforice  (mituri literar-metaforice).

– Miturile evoluţiei naturale sunt ficţiuni ilustrative, pe care omul nereligios le alcătuieşte, pentru a reda, prin asemănare, ipotezele sale  probabile ale evoluţiei terestre. Este vorba de nişte scenarii ipotetice sau ficţiuni diverse, care nu pot fi decât imaginate, şi care redau simbolic presupusele realităţi naturale (mituri ştiinţifico-fantastice).

Oricât de surâzători şi de raţionali se prezintă în costumaţia lor explicativă, atât evoluţioniştii, cât şi creaţioniştii, nu este vorba însă despre un contact al acestora cu realitatea, ci cu „mitul” acesteia. Realitatea în sine nu poate fi cuprinsă nici de evoluţionişti, nici de creaţionişti. Totul depinzând, în această privinţă, de întinderea „păturii” raţiunii umane.

Cea mai importantă problemă filozofico-mitologica – atât a creaţiunii, cât şi a evoluţiei – constă în trecerea de la entropie (dezordine) la nonentropie (ordine). În cazul de faţă, de la materia nestructurată biologic (materia moartă atomo-moleculară), la structura celulară (materia vie anatomo-fiziologică).

La o analiză atentă a întegului sistem biologic terestru descoperim o infinitate de conexiuni cauzale de trecere structurală, de la un nivel inferior  la un nivel superior. Adică de la o ordine la o altă ordine material-celulară. Dintre toate aceste conexiuni sau salturi biologice, se deosebesc, în mod universal, trei momente cruciale sau salturi fundamentale de la entropie la antientropie. Şi anume: (1) saltul de la  materia moartă la materia vie (biogeneza), (2) saltul de la o specie la alta (speciogeneza) şi (3) saltul de la animal la om (antropogeneza).

Toate aceste conexiuni sau salturi imposibil de traversat pot fi denumite simbolic „noduri gordiene” (nodul mitologic dintre plugul şi carul lui Gordius, pe care Alexandru cel Mare l-a tăiat cu sabia). Nodul gordian al originii vieţii terestre este un obstacol total, care nu poate fi deznodat. El poate fi doar tăiat: fie cu sabia argumentelor Cuvântului lui Dumnezeu, fie cu sabia argumentelor naturii terestre. În ambele cazuri sabia este o „credinţă”: fie credinţa în creaţiune fie credinţa în evoluţie.

Nu trebuie să neglijăm faptul că nu este vorba despre o „credinţă” oarbă, ci despre o credinţă bazată pe probe indirecte. Adică o filozofie.

Fiindcă în cadrul vieţii terestre este vorba despre trei salturi fundamentale de la entropie la nonentropie, există  şi trei noduri gordiene distincte:

1. Nodul gordian biogenetic (saltul de la materia moartă la materia vie)

2. Nodul gordian speciogenetic (saltul de la o specie la alta)

3. Nodul gordian antropologic (saltul de la animal la om)

1. NODUL GORDIAN BIOGENETIC

(Saltul de la materia moartă la materia vie)

(va urma)

Cornelius Greising

Programe populare




Comentariile sunt inchise.