Un Glas
Daniel Ionita, 1990.
În țara ce fără de grijă se-nchină
La tot ce lucește, și pune temei
Pe tot ce își zice ca este lumina,
Din puțuri crăpate te-mbie să bei…
De toate s-aduni din grămezile sorții,
S-aduni și să iei (ce prostie să dai!)
Și-apoi te imbie-n câmpiile morții,
Și-ți zice că-i poarta ce duce spre rai.
Ridică paharul norocului, vesel.
O viaț-are omul, ferice de el!
Oțetul uitarii-n burete tu țese-l
Și dă-i-l sa-l sugă, să uite la fel.
Cărarea ce-a-ngustă, prea grea îți apare,
Și cine-s nebunii ce-apucă pe ea?!
Căci ce bucurie și ce alinare
Să fie in cruce, poruncă și stea?
Și cum poate duhul să mâne cuvantul?
De ești orb – să vezi, și de vezi – să fii orb.
Și cum poti sa umpli cu vestea pamântul
Când oamenii-și sapă amarul și-l sorb?
Dar apa cea vie, de secole curge.
Puțini se opresc ca să curețe-n ea
vorbire și faptă, și cuget, în sânge.
În noapte, câțiva doar pornesc după stea.
E greu să lovești cu călcâiul țepușul,
Pustia sa-ți fie tovarăș mereu.
Căci dosnic și greu, și pieptiș e urcușul
Pe-al Golgotei munte – mormânt pentru eu.
Dar Cel ce ridica din negura firea,
Ființei suflare și cuget a dat.
El nu se întoarce să-și neage vestirea,
Cuvântu-I e rod, iară rodu-i bogat.
Ferice, El zice, de-n cale-ți amarul
Cu lacrimi și ochii, și fața-ți înfruntă.
Căci eu m-am legat ca s-o șterg, și paharul
Cu drojdii să-l sorb. Nu te teme, ci cântă.
Ferice, povara pe umeri ce-o duci
E-a me, deci mi-o lasă, pășește în tihnă.
Cu munci și cu chinuri tu nu poți să urci
De vrei ca să intri-n plăcuta-mi odhihnă.
Și pacea ce-o cauți nu-i umbră, nici vânt,
De-s lupte, necazuri, război, fii ferice.
Căci eu îți sunt pace, si eu îți sunt scut,
Și eu îți sunt totul. E viu cel ce-ți zice.
In negura lumii șoptirea-i s-aude.
Un strigăt în noapte, chemare de dor.
Și fruntea-i străpunsă s-apleacă s-asculte.
Răspuns El așteaptă. Un glas. Salvator.
___________________
Afla mai multe despre poeziile lui Daniel Ionita, despre volumul “Testament” si cum poti sa cumperi cartea oriunde in lume:http://intercer.net/editoriale/lansarea-volumului-testament-de-daniel-ionita.html
