Exista o vreme cand viata devine istorie,
Exista un timp cand mai mult ca oricand
Istoria se rupe in imagini,
Poate ca acum ; torsionate in albumul de suflet.
Nu plangeti chiar daca aveti lacrimi in ochi..
Cum ati putea sa plangeti de moarte
Pe cel ce a chemat la viata intru Mantuitorul.
Se duc oamenii de bine?
NU! Faptele lor vor ramane vorbire
Pentru cei care au fost slujiti si iubiti.
Vad insa ca langa toata distrugerea vremelnica
Pricinuita de ucigasul,
Dumnezeu aduce prima replica a buruintei Sale
ODIHNA
Cum ati putea plange pe un prieten al lui Dumnezeu
Langa odihna in care El il asaza?
Iata ca aici gandurile exprimate
Sunt o galagie de cuvinte.
Cum ati putea sa mai plangeti in fata mormantului?
Mormantul, o ecuatie a suferintei rezolvata de Mantuitorul.
Vorbim de biruinta prin credinta
Asa cum spunea deunazi cel ce nu mai poate vorbi:
“MI-am asezat problemele in mainile Domnului”.
Si i-am imbratisat pe toti
Cei ce poarta acelasi nume intru minuea supunerii.
Doamne, TU toate le stii…
Stii cand s-a cuibarit gandul in cochilia nasterii,
Cand nasterea s-a facut minune de viata,
Stii si de ropotul pasilor pe drumul datoriei implinite.
Doamne, TU toate le stii…
Stii unde iti vei aseza comoara
Fiindca iti pasa, ai purtat-o in inima Ta.
Stii cum ii vei insemna locul,
Caci insemnul acesta l-ai lucrat o viata de credinta.
Doamne, Tu toate le stii…
Tu stii cum ai legat gandurile celui ce pleaca
De gandurile celor ce raman, sau celor ce vin
Si cum vei face mai departe un cer de senin.
Iar daca toate le stii,
Te mai rugam un singur lucru:
Lasa ca peste tot ce se petrece aici
Sa se ridice maretia Ta in sufletele noastre.
Ca sa intelegem o data mai mult
Ca la marginea mormantului
Lumina nu se prabuseste in intuneric,
Ci intunericul este izgonit de lumina.
Iti multumim ca putem privi mai departe
La timpul reintalnirii pentru totdeauna.
Nu plangeti! chiar daca aveti lacrimi in ochi.
V.G./29.sept.2011
Rostire dupa trecerea la odihna
a celui ce a fost pastorul Ciuca Ion
