Cea mai frumoasă amintire

Cea mai frumoasă amintire
Din viaţă pe acest pământ,
E ziua scumpă, de întâlnire
Cu Tine-Isuse prin Cuvânt!

Descoperit ca blând Păstor
Atunci când eu Te-am auzit,
Pus în cântare, cu mult dor
În suflet, dragostea-a trezit.

Şi-n lungul vremii n-am uitat
Prea scumpele voci de copii,
Ce le-auzeam ades prin sat
Cântând pătrunşi de bucurii.

Prin starea lor, cea fericită
Aminteau de-un bun Păstor,
Spuneau de oaia cea rănită
Ce-o duci pe braţe, iubitor.

Şi picioruşul său de-i frânt
Tu-l legi, să-i oferi uşurare,
Şi pâinea vieţii, din Cuvânt
Îi dăruieşti, cu îmbelşugare.

Şi-atât de mult m-a stăpânit
Dorinţa de-a Te şti aproape,
Ca şi-al meu suflet prăpădit
Să-l duci la pajişti, şi la ape!

Să îmi dai viaţa cea eternă
Să intru în sfânta-orânduire,
Când căpătâiul şi nici pernă
Nu vor mai fi spre odihnire.

Neobosit, să îmi iau zborul
Spre-acele lumi, din Galaxii,
Ce le-am purtat atâta dorul
De-a le cunoaşte-n veşnicii!

Flavius Laurian Duverna

13 Martie, 2009.

Programe populare




Comentariile sunt inchise.