Aruncă-ţi Pâinea!…

Aruncă-ţi pâinea peste ape
Şi după multă vreme iarăş,
O vei găsi cât mai aproape
În jurul tău, într-un tovarăş!

Împarte porţii cât mai multe
Şi frânge-o-n şapte şi în opt,
La suflete ce vor să-asculte
Căci grâul este alb şi copt!

Azi, tu nu ştii ce nenorocire
Poate cădea peste pământ,
Şi timpul cel bun de vorbire
Se va-ncheia pentru Cuvânt.

Când norii au destulă ploaie
Şi-o plimbă pe aripi de vânt,
O varsă-n stropi şi în şiroaie
Spre-a uda rodnicul pământ.

Şi, ori încotro copacul cade
La miazăzi sau miazănoapte,
Pe-acelaşi loc, căzut el şade
De nu-i urnit de braţe apte.

Căci cine după vânt priveşte
Nu va avea timp, a sămăna,
Şi-acel ce norii, îi urmăreşte
La fel, nu va avea ce secera.

De-aceea samănă sămânţa
Când zorii-ncepe dimineaţa,
Căci mai târziu creşte arşiţa
Şi e mai aspră de cât ceaţa!

Nu-i timp acum de odihnire
Din zori, dar până la-nserat,
Căci nu ne este dat, în ştire
Ce va-ncolţi… din sămănat!

Flavius Laurian Duverna

18 Iunie, 2009.

Category:

Poezie

Tags:

, ,

Programe populare




Comentariile sunt inchise.