Puţini dintre noi ştim sau înţelegem ce însemnă să stai 18 ani după gratii, închis într-o celulă, mutat din pat în pat funcţie de… cine-i mai tare, mutat din penitenciar în penitenciar şi neştiind ce îţi va aduce ziua de mâine. Povara neascultării, povara păcatului – povara zecilor de ani ce trebuia să îi petreacă acolo, îl zdrobea. A încercat ca fiecare dintre noi pate să-şi astâmpere dorul de libertate şi să-şi înnece poverile dar… cine sau ce îţi poate aduce liberarea de poveri şi libertatea pe acet pământ?

Era de câţiva ani la penitenciarul Craiova şi aude că nişte oameni deosebiţi ( Popescu, Chiruţă, Şerban, etc) vin săptămână de săptămână  pentru a le asculta ofurile, pentru a plânge împreună cu cei ce plâng, pentru a le şterge lacrimile şi pentru a le îndrepta inimile către Cel ce poate să le aline suferinţele şi mai ales să le redea adevărata libertate, chiar acolo, închişi fiind. Aşa se face că nenea Ghiorghi începe să participe la întâlnirile organizate de Serviciul Umanitar pentru Penitenciare şi încet încet, face primii paşi în a-L descoperi pe Cel despre care nu ştia nimic, pe Isus, singurul care poate ridica orice povară, care poate înţelege orice durere şi situaţie şi care, ca şi tâlharului de pe cruce poate asigura iertarea şi binecuvântarea. În viaţa lui, nenea Ghorghi încep să se vadă transformări, citeşte cu nesaţ – în ciuda vârstei lui, tot ce îi pică în mână, face studii prin corespondenţă şi astfel începe să crească speranţa în inima lui.

Acum patru ani este transferat la penitenciarul Vaslui. Aici i-am cunoscut o parte din povestea vieţii. Aceeaşi dorinţă de a învăţa, de a cunoaşte cât mai mult l-a mânat şi aici la a participa la programele SUP-ului. Anii trec şi iată-l în pragul marii zile. Ne întreabă – la modul sincer şi serios, ce va face când ajunge acasa… Am încercat, ( nu ştiu cât am reuşit şi mai ales cât vom reuşi) să-l încurajăm spunându-i că Dumnezeu nu-l va lăsa, că îi va purta de grijă şi pe mai departe… Parcă îi aud întrebarea: „ Prin cine, frate? Sunt singur, am 60 ani, nu mai am familie, nu mai am părinţi… sunt singur…”
Ajuns acasă, descoperă că de fapt era mai bine la puscărie. Casa lui… ( o puteţi vedea şi dumneavoastră) degradată în aşa hal încât, nu se mai poate repara, stă gata gata să cadă…peste el…Totul e putred şi afară şi înnăuntru…Nu are unde să îşi facă mâncare, nu are din ce să îşi facă mâncare. Acum se străduieşte să îşi facă dosarul de pensionare. Săptămânal, pastorul Bisericii Adventiste oferă din partea acesteia alimente şi bani pentru că singura bucurie care i-a mai rămas lui nenea Ghiorgi este participarea la biserică, este părtăşia cu oamenii care au fost alături de el atâţia ani. În ciuda situaţiei dureros de adevărate, această bucurie nu i-o poate răpi nimeni.

Ne-am rugat, ne-am gândit şi ne-am întrebat, dacă tatăl meu ar fi în această situaţie, ce aş face? Sau dacă fratele meu ar trece pe aici? Şi când ne-am reamintit că Fratele nostru, Isus se identifică şi cu nenea Ghiorghi, ne-am decis. Nu ştim cu ce, nu ştim cum, dar vrem să îi facem o căsuţă…( o cameră, un hol şi o magazie). În casa lui, atât de degradată nu se poate locui. Curând vine iarna… Ce facem? Îl condamnăm a doua oară sau îi acordăm a doua şansă? Am discutat, ne-am sfătuit şi am găsit prima soluţie. Mâna de lucru… şi cea calificată dar şi necalificată. Discutând cu conducerea penitenciarului am decis să… tragem la acest jug împreună. La fiecare fază a construcţiei, tovarăşi de suferinţă de la penitencar, vor fi lângă noi pentru a ne ajuta la săpat fundaţia, la betonieră, la dat la mână, la… ce se pricepe fiecare. Oameni condamnaţi lucrând la reabilitarea unui fost coleg de-al lor… Şi dacă ei sunt dispuşi să facă aceasta, eu şi tu ce suntem dispuşi să facem? Îl condamnăm a doua oară sau îi acordăm a doua şansă? Nenea Ghiorghi este un suflet scump pentru Isus, pentru ceruri. Este bolnav, aşa cum spuneam are 60 ani, nu se mai poate descurca singur. Credem din toată inima că Dumnezeu îşi va face partea, dar eu şi tu, ce vom face? Îl condamnăm a doua oară sau îi acordăm a doua şansă?                                                                                                         

Îmi place să cred că tu, cel care citeşti aceste rânduri, nu vei rămâne pasiv la această a doua condamnare a lui nenea Ghiorghi. Îmi place să cred că tu, alături de noi, vei face ceva. Poate cea mai frumoasă învestiţie. Dumnezeu să te ajute!

Mihai Enea

Director SUP Moldova

0742 200350

yo8cyn@yahoo.com

 Mai multe fotografii puteti gasi la adresa: http://yo8cyn.picturepush.com/album/169132/p-%C3%8El-condamn%C4%83m-a-doua-oar%C4%83-sau-%C3%AEi-acord%C4%83m-a-doua-%C5%9Fans%C4%83%253F.html

Îl condamnăm a doua oară sau îi acordăm a doua şansă?