INIMA REFORMEI – IUBIREA de VENIRE a DOMNULUI

   Luând punctul de referinţă “1844″, REDEŞTEPTAREA pe care o proclamăm astăzi trebuie să fie ca cea de atunci, sau altfel, şi dacă altfel, cum? REFORMA trebuie să fie astăzi cea de atunci? Mai îmbunătăţită? Dacă da, cum, cu ce? În afară de “data” calendaristică vestită atunci pe care oricum nu o putem repeta, mai trebuie ceva scos, ceva adăugat? E vorba azi de o reformă la REFORMĂ sau de o reformă prin întoarcere la REFORMĂ?

   Prin mila lui Dumnezeu, paleta REFORMEI ne-a fost oferită întreagă. Revenirea la Sfânta Scriptură în problema mântuirii a fost făcută cu credincioşie iar celelalte aspecte benefice pentru orice circumstanţă ni s-au dat din belşug. Reforma sanitară cu toate ramificaţiile ei, reforma în comportament, în comunicaţie, în referire la alţii, etc; desigur foarte multe bune şi necesare şi în lumea seculară.

   Când vorbim însă de “REFORMA” lansată acum, 2010-2011, deşi este bine, nu cred că este de ajuns a ne gândi – cum în mod obişnuit-, doar la reforma în alimentaţie, îmbrăcăminte, în ţinerea Sabatului, în viaţa de familie, etc.

   Există ideea – de altfel bună – că întrucât REDEŞTEPTAREA este cu privire la VENIREA DOMNULUI, ce altceva ar putea fi REFORMA decât PREGĂTIREA pentru ea. De la acest punct se poate naşte primejdia ca fenomenul să se TEHNICIZEZE. Adică, IATĂ SEMNELE PROFETICE, înseamnă că DOMNUL VINE, şi trebuie să mă PREGĂTESC să fiu GATA. Acest “GATA” este scripturistic desigur, dar mi s-ar părea mai frumos să fie spus dinspre Domnul spre om, decât dinspre om spre Domnul care vine.

   Fără a arunca vreo umbră asupra efortului cuiva la a-şi face portretul conform condiţiei de întâlnire cu Domnul, aş spune prin ADĂUGARE – ca să nu supăr pe nimeni, că REFORMA despre care vorbim în aceste zile este de IUBIRE, sprijinit pe textul biblic “… celor care vor fi IUBIT venirea Lui”. Întrucât totul în toate la Dumnezeu se cheamă IUBIRE, la fel, din partea omului, orice în legătură cu Dumnezeu trebuie să se cheme IUBIRE.

   Mă întreb dacă IUBESC VENIREA DOMNULUI sau doar MĂ PREGĂTESC pentru ca nu cumva să nu fiu GATA. Pe de altă parte, este posibil SĂ IUBESC VENIREA DOMNULUI şi să fiu neglijent în a mă pregăti pentru ea? IUBIREA cheamă la viaţă PREGĂTIREA? Sau PREGĂTIREA cheamă la viaţă IUBIREA?

   Cineva poate zice “mai am puţin şi sunt GATA pentru VENIREA DOMNULUI”. Biblia zice “soţia Lui s-a pregătit”. Desigur. De multă iubire. De mult drag. De mult dor. Dacă acestea ar fi lipsit?

   Este vreo primejdie în A IUBI VENIREA DOMNULUI fără să putem spune SUNTEM GATA pentru ea? De fapt când şi cum putem spune “Doamne suntem GATA, vino”?

   Poate nu este cel mai potrivit lucru a spune “mănânc aceasta, mă îmbrac aşa, vorbesc aşa” etc. pentru că mă pregătesc de venirea Domnului, dar orice lucru bun rezultat din AŞTEPTAREA cu IUBIRE a VENIRII DOMNULUI este lumea harului Său.

   Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

Category:

Generale

Programe populare




Comentariile sunt inchise.