“NOUA ORDINE” cere o “NOUĂ MENTALITATE” 

   Nu este vorba de NOUA ORDINE MONDIALĂ care ar cere desigur o NOUĂ MENTALITATE MONDIALĂ, deşi ar putea fi, dar nu face subiectul de acum, ci s-ar arăta mai bine într-un tablou profetic în devenire al omenirii de mâine, de altfel ultimul. Abandonăm deci deliberat cuvântul “MONDIAL” pentru a nu ne referi la specific ci la esenţă şi general. Nu se poate implementa o NOUĂ ORDINE fără o NOUĂ MENTALITATE. De asemenea nu pot coexista sau pot coexista doar pentru scurt timp şi nefericit, VECHEA ORDINE cu NOUA ORDINE şi VECHEA MENTALITATE cu NOUA MENTALITATE. 

   Cumva, tribut limbajului insuficient, VECHI are conotaţie negativă şi NOU are conotaţie pozitivă, de unde şi SCHIMBAREA pare de dorit. În neputinţa de realizări pozitive pe lume datorită urmărilor păcatului şi nici măcar de menţinere a unei stări de bine acceptabile pe drumul degradării situaţiei, SCHIMBAREA devine o speranţă, chiar dacă nu i se ştiu urmările. 

  ENTROPIA din lumea materială, naturală, se încadrează bine uneori în necesitatea unei NOI ORDINI, adică o CASĂ NOUĂ, o MAŞINĂ NOUĂ, etc.. Poate chiar şi în domeniul administrativ-organizatoric, o NOUĂ strategie este benefică uneia care nu se mai potriveşte condiţiilor în schimbare aşa de rapidă. Această SCHIMBARE s-ar numi ADAPTARE, lucru cu propovăduire benefică în politică, administrare şi social în general. 

   În filozofie însă şi mai ales în ADEVĂRUL TEOLOGIC de viaţă ca a noastră de acum în perspectiva vieţii veşnice, o NOUĂ ORDINE şi deci o NOUĂ MENTALITATE pentru implementarea ei este DEZORDINE şi NEBUNIE. Dezordine pentru că înseamnă umblarea la ORDINEA DIVINĂ stabilită de Domnul Dumnezeu odată pentru totdeauna şi nebunie pentru că gândirea omului se denaturează odată cu implementarea unei noi mentalităţi care nu este după voia Lui. ADEVĂRUL nu este nici VECHI – învechit, nici NOU – înnoit, şi nici nu poate fi schimbat. El ESTE, iar noi ne raportăm la el bine sau rău. 

   În lumea spirituală – şi mă refer la substanţa ei originală şi nu la contrafacerile ei -, cea mai NOUĂ ORDINE este cea mai VECHE, PRIMA şi ULTIMA sau mai bine zis PERMANENTA, VEŞNICĂ. Experienţa istoriei nu arată PROGRES prin ÎNNOIRE şi cel mai adesea, după nişte schimbări radicale implementate artificial, se strigă ÎNAPOI la cum a fost. Imaginea ar fi într-o aură de promisiuni înainte de NOUA ORDINE, o mare dezamăgire odată cu intrarea în ea şi o încercare disperată de ÎNTOARCERE la bază fără şanse sau cu şanse foarte puţine, datorită efortului de a accepta ceea ce ai refuzat şi umilirii de a o lua de la capăt, deşi de la capătul bun. 

   Când se vorbeşte de o ORDINE NOUĂ şi o MENTALITATE NOUĂ care trebuie să o preceadă, se au în vedere SCHIMBĂRI RADICALE, de CONCEPŢIE, RĂSTURNĂRI SPECTACULOASE de ÎNŢELESURI, ceva ALTFEL de cum a fost, în CONTRAST şi de fapt în aceasta constă marea primejdie. Dacă s-ar avea în vedere principiile vieţii – ACELEAŞI -, prezentate în posibilităţile de înţelegere – altele şi altele de la o zi la alta şi de la un om la altul, nu ar fi nevoie de o ORDINE NOUĂ şi o MENTALITATE NOUĂ, ci de proceduri noi, pe o ORDINE VECHE şi o MENTALITATE VECHE. 

   Lumea nu are nevoie de o NOUĂ ORDINE şi nici de o NOUĂ MENTALITATE. Lumea are NEVOIE DISPERATĂ de NOUTATEA întoarcerii la ORDINEA DIVINĂ prin NOUTATEA întoarcerii la MENTALITATEA implementată de Dumnezeu ca liberă opţiune din partea omului, cu privire la voinţa Sa. Sunt popoare înrobite politic şi social şi religios, dar ELIBERAREA prin LIBERTINAJ este catastrofică. Adică nu cumva NOUA ORDINE să fie DEZORDINE, iar NOUA MENTALITATE să fie RĂSTURNAREA valorilor spirituale şi propovăduirea fărădelegii. 

   În cadrul unei MENTALITĂŢI NOI, se promovează şi o NOUĂ TEOLOGIE, sub numirea de LIBERAREA TEOLOGIEI care bineînţeles ţinteşte la ELIBERAREA OMULUI de TEOLOGIE. Nu o NOUĂ ORDINE fără telogie, căci nu se poate, dar o teologie care să nu mai semene cu cea de până acum. NOUĂ. 

   TEOLOGIA VECHE clasificată ca SPERIETOARE, omul stând sub ea ca sub spectrul PEDEPSEI are ca înlocuitoare TEOLOGIA NOUĂ în care omului i se oferă varianta de orice ar face urmează numai bine. Foarte atractivă. S-a terminat cu judecata că a fost judecat Domnul Isus pentru noi, s-a terminat cu pedeapsa că a fost pedepsit El în locul nostru, iubire necondiţionată, iertare necondiţionată, intrare în Împărăţia Cerurilor necondiţionată, păi o aşa teologie chiar că merită să fie implementată, zic unii. Dumnezeu este dezbrăcat de sfinţenia Sa, de autoritatea Sa şi devine doar un personaj total la discreţia omului, la bunul său plac ca şi cum “AVA”, adică “TATĂ” ar fi un drept de care abuzezi şi nu o favoare de care te smereşti. În NOUĂ TEOLOGIE ar fi atât de bine încât omul ar fi un fel de dumnezeu, iar Dumnezeu să-i stea la dispoziţie cu bunătate, iubire şi binecuvântare în capriciile sale. Omul poate mânca de acum din POMUL OPRIT şi nu va mai muri pentru că a murit Domnul. În MENTALITATEA VECHE, Domnul a murit ca să nu mai mâncăm din pomul oprit şi să murim. În MENTALITATEA NOUĂ, Domnul a murit ca să putem mânca din pomul oprit fără să mai murim fiindcă a murit El în locul nostru. 

   Deja am spus cam mult deşi doar câte ceva. Trebuia poate să mă opriţi mai devreme, dar trebuie poate să continuaţi dumneavoastră. 

   Benone Burtescu (dburtescu@aol.com

Category:

Generale

Programe populare




Comentariile sunt inchise.