Unul dintre cele mai urâte semne ale sfârşitului

OBRĂZNICIA care dă în BATJOCURĂ

Multe sunt semnele sfârşitului. Unele ţin de alterarea naturii, altele de alterarea societăţii şi cele mai urâte cele care ţin de alterarea inidividului însuşi din care OBRĂZNICIA care dă în BATJOCORĂ le întrece pe multe altele.

De această categorie de semne se ocupă apostolul Pavel când scrie lui Timotei a doua epistolă: “Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele”, şi oamenii vor fi “iubitori de sine, iubitori de bani …. OBRAZNICI”, şi asociaţi cu “OBRAZNICI” el zice “îngâmfaţi”.

OBRĂZNICIA care dă în BATJOCURĂ este expusă cu cea mai mare claritate profetică, pentru că ea depăşeşte orice sminteală posibilă. Fie pentru acum şi doar două texte din Sfintele Scripturi care denunţă acest lucru în cea mai deplină evidenţă şi în acelaşi mod, deci doar câte ceva.

– 2 Petru 2, 12: “Dar aceştia, ca nişte DOBITOACE FĂRĂ MINTE .. BATJOCORIND CE NU CUNOSC…”

– Iuda 10: “Aceştia … BATJOCORESC CE NU CUNOSC… CA DOBITOACELE FĂRĂ MINTE.”

Să fie o coincidenţă? Părerea mea este că această similaritate reprezintă sublinierea unui adevăr care nu trebuie trecut neobservat. NU BATJOCORI CE NU CUNOŞTI! Ar putea fi un mesaj de strigat în pustiul zilelor de pe urmă.

OBRĂZNICIA este rudă cu PROSTIA. Ea este cumva nemotivată. Este absurdă. Răutatea, ura, alte rele, mai pot fi aşezate pe anumite consideraţii de răutate planificată, au o oarecare logică chiar dacă infernală, li se pot descoperi nişte coordonate chiar dacă satanice. OBRĂZNICIA este o absurditate, este pe degeaba, deci cu atât mai rău. Cumva forma răutăţii degradată – dacă putem vorbi aşa – în subuman. Adică atunci când omul este rău este una şi când omul nu mai este om – nici măcar rău -, atunci e cu atât mai rău. Dobitocul dobitoc este ceva normal, dar OMUL DOBITOC e ceva neînchipuit de urât. Tocmai de aceea Biblia îl asociază pe OBRAZNIC cu DOBITOCUL, subliniind că nu DOBITOCUL FĂRĂ MINTE, ci OMUL DOBITOC FĂRĂ MINTE este imaginea cea mai urâtă posibilă, pentru că DOBITOACELE DOBITOACE FĂRĂ MINTE stau cuminţi în legile minţii lor. În rândul dobitoacelor nu se manifestă OBRĂZNICIA prin BATJOCURĂ. Credeţi că Domnul a scris în Scripturile Sale pentru noi cu plăcere, sau cu durere acest lucru? Desigur cu multă durere.

Deşi am amintit că OBRĂZNICIA care dă în BATJOCURĂ este un haos şi nu se supune nici unei rânduieli, nici măcar negativă, s-ar putea ca în spatele acestei dezordini să existe nişte planuri satanice atât de abil făcute încât să ne scape. De exemplu, folosind OBRĂZNICIA ca BATJOCURĂ pentru OM, pentru APROAPELE, să se aibă în vedere a se ajunge la batjocorirea SFINTELOR SCRIPTURI şi apoi ţinta finală, batjocorirea lui DUMNEZEU, în termen biblic de ultimă instanţă HULIREA care se referă specific la Cele Sfinte şi mai ales la Cel Sfânt.

Lucrul acesta a fost prezent în toată istoria lumii, dar mai izolat şi mai din când în când. În zilele noastre a devenit un semn al timpului generalizat şi fără întrerupere, ceea ce dovedeşte profeţia adevărată, pentru că el este în contextul cuvintelor “În zilele de pe urmă…”. Tehnica şi zbaterea individului de a ieşi în PRIM PLANUL societăţii grăbesc împlinirea profeţiei. Gândirea seculară contribuie mult la aceasta. CRIZA lumii, de orice fel, este un context bun de creştere a OBRĂZNICIEI şi BATJOCUREI. Neputinţa de a trece de mediocritate alimentează OBRĂZNICIA. Prin ceva individul de acum trebuie să iasă şi el în evidenţă şi de la un moment dat nu mai are importanţă pentru el prin ce. Prin orice. E comentat şi el. Nu mai are importanţă cum. ORICUM. Diferenţa de azi faţă de până mai ieri, este că azi media contribuie enorm la acest lucru. Şi dacă presa, televiziunea, mai au nişte reguli – adevărat că şi ele cam pe sfârşite -, domnul INTERNET oferă OBRĂZNICIEI tot confortul desfăşurării. PSEUDONIMUL este REGE şi în împărăţia lui, OBRĂZNICIA HUZUREŞTE. Deocamdată.

Amintesc încă odată că nu e vorba de un adolescentism de bravură cu care suntem obişnuiţi, sau de senilitate şi ea în parametrii legilor trecerii omului prin existenţă, ci de o adevărată nebunie pe care Biblia nu se sfieşte să o anunţe ca profeţie – OBRĂZNICIA care dă în BATJOCURĂ şi al cărei sfârşit îl şi anunţă. Galateni 6, 7: “Dumnezeu nu Se lasă să fie BATJOCORIT”, sau în textul din Iuda deja amintit “ şi se pierd singuri”.

Ceea ce nu pricep eu, este de ce OBRĂZNICIA nu este semnată, şi nici BATJOCURA. Este adevărat că pseudonimul care apără OBRĂZNICIA, deocamdată nu poate fi dezlegat de noi şi de fapt nici nu merită a fi dezlegat. Dar mă întreb dacă în INTERNETUL CERESC se ştie cine este OBRAZNICUL, BATJOCORITORUL?

Mă gândesc şi eu – când văd internetul plin de pseudonime prin care se varsă batjocorirea în chip obraznic – dacă există vreo diferenţă între pseudonimul de care vorbim şi “numele nou, pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte” Apocalipsa 2, 17 şi evident că este. Acesta de aici este LUAT şi nu PRIMIT (afară de cazul că i-l dă Satana prin vreo inspiraţie), dar şi aşa este diferenţa de la cine este primit. Pun şi eu o întrebare cu această ocazie purtătorului de pseudonim. Ţi-ar plăcea ca pseudonimul care ţi l-ai ales aici pe internet să fie numele pe care Domnul ţi-l va da scris pe “piatra cea albă” şi pe care să-l porţi ştiut doar de tine pentru veşnicie?

Oricum, profeţia despre OBRĂZNICIA care dă în BATJOCURĂ şi HULĂ îşi arată împlinirea din ce în ce mai mult, unul dintre cele mai urâte semne ale sfârşitului. Să se oprească un cutremur nu se poate, nici să se opună cineva unei societăţi care vrea să o ia razna. Dar să nu fie obraznic, nici batjocoritor, nici hulitor, poate oricine.

Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

Category:

Generale

Programe populare




Comentariile sunt inchise.