Până ce nu dă în “mitologie” religia e frumoasă. Până ce nu dă în “fantastic” ştiinţa e frumoasă şi ea. Dar au cam dat. Ştiinţa şi religia în definiţiile lor de dicţionar nealterat, sunt mai mult decât gemene, sunt consubstanţiale, se pot exprima una prin cealaltă, priviri asupra aceluiaşi adevăr din două unghiuri diferite receptând aceeaşi realitate de existenţă.

   Activitatea spiritelor rele pe sfârşit de lume este să împingă religia în “mitologie” şi ştiinţa în “fantastic” unindu-le dincolo de realitate în ceea ce limbajul usual numeşte spiritism. Este profetizat că în zilele de pe urmă spiritismul va fi apoteotic, planetar. Regele Saul nu mai trebuie să-şi pregătească măgăriţa sau cămila şi pe slujitorii însoţitori pentru a merge la En-Dor pentru că spiritele rele şi-au mutat sediul în palatul său. Ne înşelăm că ele mai lucrează ascunse sub vreun acoperiş amărât sub care demnitarul zilelor noastre s-ar ruşina să intre. S-a depăşit şi faza ca spiritele rele să fie invitate prin invocare în palate, catedrale, sau oficii de punere la cale a marilor destine omeneşti. Ele sunt deja acolo ca stăpâne aşteptându-şi “musafirii’ să-i sfătuiască încotro şi cum.

   Dacă spiritismul nu a fost pandemic până acum, ci trebuia să-l suspectăm pe câte undeva, nu s-a datorat atât pentru că religia nu i-a oferit locuinţă ci pentru că ştiinţa i se opunea prin caracteristicile ei, “argumentare”, “dovedire”, “testare”, etc., la care falsul nu rezista şi era demascat. Capcana pe care spiritele rele au întins-o ştiinţei a fost “fantasticul” şi amăgirea a reuşit prin această mare tentaţie de cucerire ştiinţifică a orice, după care întronarea ei. Hibridul “ştiinţifico-fantastic”, o absurditate prin însuşi conţinutul denumirii, căci ori “ştiinţific”, ori “fantastic”, a început să împărăţească, şi sub domnia lui spiritismul s-a aşezat la cea din urmă masă a lumii.

   Ne mai speria din când în când perspectiva mitologică a religiei şi aveam grijă cumva să nu ne înfăşoare în amăgirile ei, dar sub steagul ştiinţei care nu admite irealitatea, mergeam fără grijă. Ce s-a mai petrecut? Unde ne aflăm?

   Mitologia religiei şi fantasticul ştiinţei şi-au dat mâna. Nici nu mai trebuiau s-o facă pentru că reprezintă acelaşi lucru. Trebuia doar ca cineva să le întâlnească pentru împlinirile profeţiei de proporţii, pe care Sfânta Scriptură ni le-a lăsat ca semne ale revenirii Domnului. Neputând să anuleze aceste semne profetice, spiritele rele le falsifică şi le amplifică. Provocarea lor către ştiinţă cu întrebarea, “şi dacă mitologia este adevărată”? a prins. “CÂTE CEVA” nu ne permite decât o mică exemplificare.

   Profeţia “ca în zilele lui Noe” din Evanghelie, în toată splendoarea detaliilor ei este lăsată de-o parte şi abordată prin încrucişarea “fiilor lui Dumnezeu cu fetele oamenilor” la propriu, căci ştiinţa nu acceptă figuratul nici chiar în interpretarea ei deja mitologică. Ajunşi aici nu mă pot abţine să remarc pozitiv ceea ce spune Arhiepiscopul Clujului, Bartolomeu Valeriu Anania despre “Fiii lui Dumnezeu” din textul biblic, şi anume că “sunt oameni superiori, evoluaţi, virtuoşi” în timp ce “fiii oamenilor” sunt cei “inferiori, primitivi, instinctuali, păcătoşi”, în comparaţie cu unele interpretări chiar neoprotestante că real, extratereştrii s-au împreunat cu pământenii. Desigur ştiinţa a preferat interpretarea a doua şi o foloseşte acum în comun cu partea din creştinism care a preluat “mitologia” căutându-i împreună repere concrete. Pare incredibil dar e realitate, că împlinirea profeţiei “ca în zilele lui Noe” este susţinută de căpetenii ştiinţifice şi religioase ale planetei în modul unei “invazii de extratereştrii”, în vederea permutării biologice a rasei umane, un fel de “evanghelizare” ştiinţifică, mântuire în care fantasticul din “ştiinţifico fantastic” devine realitate. Sume imense sunt cheltuite pentru staţiuni de observare astronomică a fenomenului de invazie a extratereştrilor, împlinirea profeţiei să nu rămână necontrolată omeneşte. Când spirite rele vor lua înfăţişare de fiinţe cereşti pe pământ, lumea va crede marea minciună. Dacă ştiinţa, care este foarte exigentă cu “dovedirea”, îmbrăţişează “fantasticul”, adică acceptarea nedovedirii, ce îi mai poate sta în cale?

   La scenă deschisă, media oferă detalii concrete despre această activitate în mitologic-fantastic, şi un tur de cunoştinţe sau chiar turistic este la îndemâna oricui. Ceea ce am spus este doar o fărâmă din vârful aisbergului. Cei credincioşi ştiu însă că implicarea cosmică nu se face prin “invazie”, prin cioburile de oglindă ale observatoarelor care vor arăta înfăţişări fictive, En-Dorice. Slava revenirii Domnului nostru Mântuitor nu are legătură cu “mitologicul fantastic”.

   Să se înlocuiască imaginea luării de pe pământ pentru locaşurile promise de Domnul în lumile cereşti cu imaginea năvălirii extratereştrilor pe pământ, este lucrarea spiritelor rele în modul şi la timpul apocaliptic.

   Benone Burtescu  (dburtescu@aol.com)

Category:

Generale

Programe populare




Comentariile sunt inchise.