ECHILIBRAŢI – DEZECHILIBRAŢI

       Peste o jumătate de veac în urmă, a apărut în româneşte cartea unui autor francez al cărui nume nu-mi vine acum în minte, intitulată FURIOŞII DOMNULUI.  O referire la personalităţi ale Reformaţiunii.  Autorul, privindu-i prin lentile seculare, vorbeşte despre ei – mai în glumă, mai în serios – ca despre NEECHILIBRAŢI, pe alocuri chiar DEZECHILIBRAŢI.  El arată mai puţin sau deloc motivaţia că fenomenul se petrecea într-un sistem teologic NEECHILIBRAT şi într-o stare socială DEZECHILIBRATĂ.  În acest context, FURIOŞII au o conotaţie negativă, deşi s-ar fi putut şi invers şi ar fi fost mai bine.

      Pentru termenul ECHILIBRAT se poate lucra cu noţiuni tehnice, ştiinţifice chiar, dar şi cu noţiuni filozofice, spirituale, ceea ce este mai de dorit.  Intrând în limbajul biblic românesc, unde deocamdată cuvântul ECHILIBRU nu este folosit şi unde poate fi interpretat în diferite moduri, constatăm prezenţa cuvântului NEBUN, care, cumva ar fi un DEZECHLIBRAT MINTAL, deci cea mai tristă formă de dezechilibru.

      Îmi permit să mă întreb în faţa dumneavoastră sitmaţi cititori, cine era NEBUN (dezechilibrat), Festus sau Pavel?  Când apoi spune corintenilor, „noi suntem NEBUNI pentru Hristos”, greşeşte cu ceva?  Biblia este plină de circumstanţe când personaje de altfel ECHILIBRATE spiritual ( sau tocmai de aceea), au fost etichetate de unii analişti ca DEZECHILIBRATE.  Ce să însemne?

      Portretul sumar al unui ECHILIBRAT în zilele noastre ar fi:

     –     Să nu se supere niciodată şi de nimic.

    –     Să nu se bucure prea tare şi să nu plângă în hohote.

    –     Să zâmbească totdeauna.

    –     Să fie pe „calea de mijloc”, nici,  nici.

    –     Să aibă ochiul pentru măsurat şi cântărit orice.

    –     Să nu treacă de „jumătate” nici mai în sus nici mai în jos.

    –     Să nu fie „exagerat” în nimic, nici în rele nici în bune.

    –     Timpul, banii, afecţiunile, interesele, în zonă neutrală.

    –     Ca temperament şi devoţiune, nici rece nici în clocot.

    –     Etc.

      Sincer să fiu, pentru mine nu este un portret de ECHILIBRU după care să alerg.  El este contrabalansat de ce spune Biblia:

    –     „suspină şi gem din pricina nelegiuirilor…”

   –     „Neprihănitul acela îşi amăra sufletul”

   –     „I-am stat împotrivă căci era de condamnat..”

   –     „O, dacă ar fi rece sau în clocot…”

   –     „strigau zi şi noapte…”

    Ca exemplu de ECHILIBRU pentru noi, portretul Domnului Isus ne răsare clar din Evanghelie.

    Lecţiunea Şcolii de Sabat din 8 Iunie 2009 îl prezintă aşa:  „ISUS TRUDEA MULT şi ERA CU TOTUL DEDICAT MISIUNII SALE”.

    După această frumoasă declaraţie de principiu care ni-L arată pe Domnul aşa cum era, şi care reprezintă ECHILIBRUL în sine, urmează o explicaţie ieftină, nenecesară, legată prin cuvântul creator de contrast, ÎNSĂ.

    –     „Însă avea grijă să nu piardă binecuvăntările Sabatului”.  Domnul Sabatului mai era nevoie să aibă grijă să nu piardă binecuvântările Sabatului?

   –     „Îşi lua timp pentru Tatăl Său”.  Nu era El într-o comuniune permanentă cu Tatăl?

   –     „Pentru prieteni”.  Cât nu era cu prieteni, uita de ei?

   –     „Pentru relaxare”.  Adică uita de toţi şi toate pentru relaxare de dragul relaxării?

   –     „Pentru o masă bună”.  Să înţelegem masă „sănătoasă”?

    În româneşte „o masă BUNĂ” sună mai degrabă „masă ÎMBELŞUGATĂ”  Să fi fost El la nunta din Cana, la Zacheu acasă, la familia lui Lazăr în Betania spre a-Şi lua timp pentru „mese bune”?        Faptul că TRUDEA MULT să însemne DEZECHILIBRU între muncă şi odihnă?  Să înţelegem că nu era echilibrat când se spune că era „Cu TOTUL dedicat misiunii Sale”?

    Propunere de PORTRET ECHILIBRAT în aceeaşi lecţiune:

    –    „Cei dragi ai noştri au dreptul la o PARTE din timpul nostru”.  De ce nu la TOT timpul nostru, chiar dacă suntem spaţial aproape sau departe de ei?  Cât, ca  fracţiune de timp, înseamnă această „o PARTE”?

    Apoi sistematizarea:

    –     „timp alocat muncii…”?

    –     „recreerii…”?

    –     „multor altor lucruri..”???

   –      „de asemenea trebuie să ne luăm timp important şi pentru biserică..” dar atenţie, urmează iarăşi un „ÎNSĂ” de contrast.

   –    „ÎNSĂ trebuie să păstrăm mereu ECHILIBRUL, să nu cădem într-o capcană sau alta”.  Este imaginea celui care merge în ECHILIBRU pe SÂRMĂ cu grija enormă de a nu cădea în abis, nici în dreapta, nici în stânga.

    Nu e de mirare că pe această linie de gândire ni se propune în final „un carneţel în care să notezi din 15 în 15 minute tot ce faci în fiecare zi din săptămână”.  Un fel de CULME a ECHILIBRULUI.  Cel puţin în ceea ce priveşte folosirea timpului.  Chiar şi în Sabat?

    Îmi pare rău dar nu pot pune în practică sfatul.  Să întrerup masa după 15 minute ca să scriu în carneţel?  Să mă opresc din conducerea maşinii pe autobandă la fiecare 15 minute?  Şi dacă nu e spaţiu de refugiu?  În cazul că scriu un poem sau un cântec şi când gata să prind o idee, un sens frumos, o modalitate interesantă de exprimare să întrerup căci au trecut 15 minute şi trebuie scris în carneţel?  Să încetez lecţia cu elevii la fiecare 15 minute şi să scriu în carneţel?  Nu vor zice ei mai de grabă că sunt un DEZECHILIBRAT decât ECHILIBRAT?  Şi să nu mergem mai departe că un chirurg măcar de dragul jurământului profesional, nu-şi va întrerupe operaţia care poate ţine ore în şir etc.  Sfătuitorul nu ne spune câte minute să ne luăm de notat în carneţel după fiecare 15 minute de făcut ceva, ceea ce duce nu la organizarea timpului ci la distrugerea lui.

    Psihologia, arta SFĂTUIRII şi cea financiară, au pus stăpânire pe frumosul educativ prin reţete pentru o viaţă ECHILIBRATĂ.  Afară cu FURIOŞII DOMNULUI, cu NEBUNII pentru HRISTOS şi alte „soiuri de dezechilibre”.

    Odată cu lecţia despre ECHILIBRU a Şcolii de Sabat din 8 Iunie 2009, cineva ne-a sugerat o perspectivă interesantă a viziunii asupra acestui termen.  Adică mutarea centrului de greutate de pe CANTITATIV, NUMERIC, DIMENSIONAL, STATISTIC, pe FUNCŢIONAL, PRIORITAR, VALORIC.  Mai precis un ECHILIBRU prin SUBORDONARE.  ECHILIBRUL prin subordonare şi „duhul vostru şi sufletul vostru şi trupul vostru” (de remarcat cronologia), sau „ce i-ar folosi unui om să câştige TOATĂ LUMEA dacă şi-ar pierde sufletul”, sau „căutaţi MAI ÎNTÂI Împărăţia cerurilor” etc.

    După reţetele seculare ale marilor psihologi ai timpului am fi cel mult nişte ROBOŢI PERFECŢI statistic, goi în ECHILIBRU valoric.

    Nu putem vorbi de ECHILIBRU spiritual, decât atunci când subordonăm interesele noastre trecătoare, în favoarea celor veşnice, viaţa noastră în care includem timpul, familia, lucrul, biserica pentru preamărirea Mântuitorului nostru.  Atunci, carneţelele cu notiţe din 15 în 15 minute nu vor fi ca o modalitate spre ECHILIBRU, ci vor fi aduceri aminte într-o curgere naturală de manifestări despre felul minunat în care ne-a condus Dumnezeu.  Uităm să ne oprim pentru a ne consemna „isprăvile” conştienţi că îngerii scriu CONTINUU tot ceea ce facem.

    Mai adăugaţi şi dumneavoastră câte ceva la câte ceva

 

    Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

Category:

Generale

Programe populare




Comentariile sunt inchise.