Legământul HARULUI parte din Legământul ASCULTĂRII

Între CREATOR şi fiinţa CREATĂ – oricare ar fi ea -, inclusiv OMUL, este un singur legământ de condiţionare a existenţei acesteia, ASCULTAREA. Dacă fiinţa creată ascultă, există, dacă nu ascultă, piere, trece în inexistenţă. Legământul ASCULTĂRII este principiul de existenţă din veşnicie în veşnicie. El a fost înainte de căderea lui Adam şi va fi în veşnicia Împărăţiei viitoare. Nu se poate spune că înainte de căderea lui Adam nu a existat Legământul ASCULTĂRII – dovadă căderea lui, şi în cer a lui Lucifer, şi nu se poate spune că în Împărăţia Cerurilor oamenii răscumpăraţi prin jertfa Domnului Isus vor fi scoşi de sub Legământul ASCULTĂRII existând chiar neascultând.

Legământul HARULUI, aşa cum îl numim noi în perioada căderii din Legământul ASCULTĂRII, este specific acestui timp de recuperare a omului din cădere până ce va fi reinstalată ASCULTAREA prin care se exista înainte de cădere. Prin RĂSTIGNIREA Mântuitorului, ASCULTAREA va fi întărită şi nu desfiinţată. Mântuiţii recuperaţi din păcat şi moarte, privind la sacrificiul prin care au fost salvaţi, vor declara ASCULTAREA ca mod de existenţă veşnică, (niciodată să nu mai cadă), legământ de care se vor ataşa cu toată fiinţa lor. Astfel, Legământul HARULUI de acum, va certifica pentru totdeauna Legământul ASCULTĂRII. Deşi libertatea de a nu asculta nu va fi desfiinţată, tragedia suferinţei şi preţul răscumpărării atât de evidente şi experimentate, vor face ca NEASCULTAREA deşi posibilă, să fie înlăturată prin opţiune. Nu cumva că nu se mai poate, ci cumva că nu se mai vrea. Legământul HARULUI nu va fi desfiinţat, ci se va retrage în SINELE dumnezeiesc aşa şi unde şi cum a fost în perioada de ASCULTARE a fiinţelor create lăsând existenţa să îşi desfăşoare frumuseţile în care a fost rânduită de Dumnezeu.

Dacă legământul ASCULTĂRII ar fi putut fi desfiinţat, atunci legământul HARULUI nu ar mai fi fost necesar.

Este normal ca în limbajul omenesc limitat în raport cu marile adevăruri veşnice, şi în condiţiile de căzuţi în neascultare – situaţie unică în Universul Veşnic şi Infinit -, să fie greu a înţelege toate aspectele acestor mari probleme cu care suntem confruntaţi. Aceasta nu înseamnă însă a fi descurajaţi, disperaţi. Prinşi în această mare luptă dintre Bine şi Rău, mai întâi este importantă POZIŢIONAREA noastră. Ea trebuie să fie de partea Mântuitorului nostru, chiar dacă multe taine de desfăşurare a elementelor din această luptă mai persistă. POZIŢIONAREA înseamnă în primul rând CREDINŢA în Legământul HARULUI. Ieşirea din CRIZA PĂCATULUI este planificată de Domnul şi reuşita va fi deplină. Putinţa de POZIŢIONARE absolut voită şi de plăcere de partea Domnului este un principiu care nu ne-a fost atins, ci respectat. Noi vrem sau nu vrem. Dacă NU VREM situaţia este încheiată aici. Dacă VREM, urmează CUM se POATE, pentru că nu se poate ORICUM. A se putea ORICUM înseamnă negarea Creatorului şi a ORDINEI Sale de rânduit existenţa.

De asemenea este normal ca pentru noi în situaţia Legământului ASCULTĂRII călcat, prioritatea să fie pe Legământul HARULUI, situaţie de circumstanţă, fără de care existenţa noastră ar fi încheiată. Legământul HARULUI nu are în vedere însă anularea Legământului ASCULTĂRII, ci promovarea lui şi revenirea la el.

Apostolul Pavel opune unei înţelegeri greşite a LEGII – ceremonială şi morală în acelaşi timp -, o învăţătură prin comparaţie, contrabalansare, contrast, prioritate etc., doar, doar să se ajungă la înţelegerea cea bună. Pentru cel care abia aşteaptă o aşa zisă “motivaţie” de a se da unei trăiri după propria-i plăcere, terminologia apostolului, Legământ VECHI şi Legământ NOU, e folosită cum nu se poate mai rău. De fapt acest lucru nu e de mirare din moment ce apostolul Petru avertizează în legătură cu Epistolele lui Pavel când zice: “În ele sunt unele lucruri grele de înţeles”, o realitate cu care ne confruntăm şi noi şi care în sine nu este nocivă. Poate fi cumva sincer, mai presus de puterea de înţelegere a unora dintre noi. Ceea ce scrie Petru mai departe însă, ne aparţine şi chiar că nu este greu de înţeles şi chiar că ne face vinovaţi. “Pe care cei neştiutori şi nestatornici, le RĂSTÂLMĂCESC ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor”. Adică opţiunea de a fi NEŞTIUTORI când avem toată posibilitatea de a fi ŞTIUTORI, şi mai ales de a fi NESTATORNICI când avem toată posiblitatea de a fi STATORNICI, e jalnică.

Chiar crede cineva sincer într-o deplină cercetare de sine, că Legământul ASCULTĂRII dă viaţă chiar şi în cazul NEASCULTĂRII, sau că Legământul HARULUI face o nouă existenţă, nelegică? În acest caz între Creator şi fiinţa creată ar fi o realaţie greşită, ceea ce prin definiţie este imposibil. O îndreptare a privirilor către motivaţia personală a felului de înţelegere a Scripturilor este singurul sfat divin salvator către opţiunea noastră liberă deplin.

Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

Category:

Generale

Programe populare




Comentariile sunt inchise.