36
Views

 

 

„ Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui” Ps. 34.6

 

Sunt convins că, fiecare dintre noi am experimentat – şi nu doar o singură data – această extraordinară făgăduinţă. Rămân uimit cât de promt şi frumos răspunde Tatăl nostru la strigătul nenorocitului…

Era o zi frumoasă. Deşi era  început de Decembrie, soarele strălucea frumos parcă dorind să încălzească inimile noastre, ale tuturor. După timpul petrecut împreună cu soţia alături de Domnul în studiu, simţeam că trebuie să plec undeva. Nu ştiam unde, nu ştiam de ce…Mi se mai…

„ întâmplase „ astfel de situaţii aşa că, nu am mai stat pe gânduri. Mi-am revăzut agenda vizitelor la familiile persoanelor private de libertate şi deşi ştiam, am realizat iarăşi că trebuia să ajung  la Mihaela. ( Este o fetiţă în clasa a III-a, frumoasă, isteaţă dar…Tatăl are de executat o pedeapsă mare. Mama ei cunoaşte din proprie experienţă ce înseamnă viaţa de penitenciar. Îşi duc zilele de azi pe mâine. Trăiesc cu ce câştigă – când câştigă – din ce mai primeşte de cei care o iau cu ziua la muncă. Şi, aproape în fiecare astfel de ocazie, primeşte nu bani ci…aţi ghicit. De băut. Alcool. Şi ca să nu trăiască cu sentimentul că a muncit degeaba, nu refuza ce i se oferea în ciuda faptului că de multe ori, Mihaela dacă nu o chema „ bunicuţa ” de peste drum, se culca flămândă alături de mama ei beată. Periodic vizităm această familie, oferindu-le cele necesare traiului…alături de sfaturi de la inimă la inimă de a face o schimbare în viaţa lor.)

            Aveam acasă nişte făină de la un prieten pentru astfel de …situaţii şi ceva bani…Am luat ce mai aveam şi noi, am mers apoi la un magazin şi am cumpărat ulei, zahăr, orez, fructe, etc după care am plecat. Trebuia să ajung dincolo de Tg. Neamţ. În dreptul pieţei, parcă cineva mi-a spus să iau şi un sac de cartofi.  Am ajuns undeva spre prânz. De departe, la colţul străzii, am văzut două persoane. Apropiindu-mă, am realizat că era Mihaela şi mama ei. Una se uita în stânga iar cealaltă în dreapta. Şi când Mihaela a văzut maşina sărea în sus de bucurie ştiind cine vine. Am oprit şi le-am întrebat dacă aşteaptă pe cineva, de ce erau la colţul străzii, ce este cu ele…

–         Nene Mihai, ştiam că ai să vii la noi astăzi…ştiam…

–         Mihaela, de unde ştiai tu că am să vin…de ce să vin…?

Cu lacrimi în ochi, R…. mama ei îmi spune : „ Aseară, înainte de culcare am mâncat

ultimile…fărâme din ce mai aveam pe lângă casa noastră… Dimineaţă când ne-am sculat, nu mai aveam chiar nimic. Am pus nişte apă într-o oală să fac un ceai dar…nu aveam nici pâine nici zahăr. Mihaela mi-a spus, să ne rugăm că Dumnezeu ne va trimite pe cineva cu mâncare. După ce am terminat rugăciunea…aşa cum ştim noi să ne rugăm, Mihaela mi-a spus că ea crede că veţi veni la noi…Văd încă odată ce bun este Dumnezeu… O să fac repede nişte turte şi… din ce ne-aţi adus ceva de mâncare…”

            Am dus alimentele în… cocioaba în care locuieşte, şi am văzut că… erau scoase multe lucruri din casă. Şi masa şi scaunul şi multe haine…Afară erau ceva vase cu var… Mă aşteptam să se apuce de făcut mâncare, timp în care să mai discutăm… dar, ieşind afară, Mihaela îmi spune:

            – Nene Mihai, am o mare bucurie… Mama de două luni nu mai bea şi nu mai fumează! Ei… asta da bucurie… Cum aşa, întreb eu? Am aflat cum Domnul a… îngăduit boala şi pentru că era să moară, dar neuitând sfaturile , încurajările şi rugăciunile noastre, s-a decis să o rupă şi cu tutunul şi cu alcoolul. Erau aşa de fericite… Le-am întrebat apoi ce e cu… hainele şi lucrurile afară… Mi-au spus că scot tot din cameră şi vor să aeriseasca şi să dea cu var ( lucru pe care nu l-au făcut de mulţi ani) pentru ca să nu mai fie în casă nici măcar miros de tutun… În curte erau tăiate toate buruienile iar pe marginea cărării erau plantati butaşi de trandafir. „ Am văzut la tanti Rodica si nenea Ionel cum plantau şi am zis, de ce să nu fie frumos şi în curte la noi?”

            Ce frumos este să te laşi folosit de Dumnezeu pentru a fi modele pentru alţii…

            Am îndrăznit să … aştern aceste rînduri pentru că pentru mine, dincolo de o mare bucurie, este o mare lecţie… pe care încă o mai învăţ.  Dumnezeu mă cheamă la ascultare deplină şi la a fi un model pentru cei din jurul meu. Destul cu predicile frumoase, destul cu teoria, destul cu analiza şi cu planurile pe care nu le duc aproape niciodată la îndeplinire. Oamenii mă aşteaptă… Oamenii te aşteaptă… Ştiu că putem merge la ei, au nevoie de noi care suntem tobă de carte.

 

            PS. Nu am avut curajul să… trimit aceste rânduri decât undeva departe, în Suedia la cineva care… a întins o mână de ajutor acestei familii. Nu aveam de gând să le pun pe internet dacă…  astăzi nu se repeta parcă trasă la indigou această experienţă.  Veneam spre casă de la Penitenciarul Botoşani ieri şi… parcă cineva mi-a spus: „ Au trecut două luni şi nu ai mai fost la Mihaela…” La plecare de la Biserică aseară, două surori mi-au spus că pregătesc ceva pentru vizită. Câteva sacoşe pline cu compot, gem, zacuscă, cartofi, făină, etc… Am cumpărat fructe, ulei şi un sac de cartofi şi… din nou le-am găsit aşteptând ajutorul Domnului. Din păcate, lemnele s-au terminat, mai aveau doar câteva crengi dintr-un cireş tăiat… Nu ştiu dacă în camera lor erau mai mult de 12-13 grade dar, erau fericite că Domnul nu le-a uitat.

„ Când strigă un nenorocit Domnul aude” şi întreabă „ Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Fie ca eu şi tu să nu avem un alt răspuns decât : „ Iată-mă, trimite-mă” Doamne, acolo unde ştii că este nevoie de mine.

 

Mihai Enea

Director SUP Moldova

 

 

„ Ştiam că ai să vii astăzi la noi…”

| Generale |
About The Author
-