SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 2 – 2016
EVANGHELIA DUPĂ MATEI
- Cel chemat primul de Domnul este vameșul Matei,
Ce-a lăsat posterității o geneză-a dragostei.
Cu iluminare sfântă scrie-o genealogie
Și, uimit de multe nume, văd haru-acordat și mie.
Prin Isus, Mântuitorul, descendența ni-e regală.
Când Îl întronăm în inimi, devenim a Lui comoară.
- Calea misiunii Sale de Ioan e pregătită.
„Pocăiți-vă!” răsună și-azi solia-nsuflețită.
L-admirăm mai mult pe Domnul, în pustia ispitirii.
Demn, umil, El biruiește pe vrăjmașul omenirii.
Astăzi sunt mii de ținuturi ca Neftali, Zabulon,
Unde Domnu-a dus lumină. Noi suntem făclia lor?
Grabnic și pe noi ne cheamă: „Vino, vino după Mine,
Și vei fi pescar de oameni”– pentru-a-i scoate din ruine.
- Plină-i de învățăminte Predica Sa de pe Munte,
„Magna carta”-a ’Mpărăției unde vrea ca să ne mute.
Legea Sa, Legea iubirii, nicicum nu s-a desființat.
Pentru cine o-mplinește, are loc lângă-Mpărat.
El este Comoara-ascunsă și de preț Mărgăritar.
Ca să Îl avem, tot vindem, ca-nțeleptul gospodar!
„Vă rugați și faceți bine celor ce vă prigonesc.
Fiți desăvârșiți, precum e Tatăl vostru cel ceresc!”
- O, cât e de plin pământul de amar și suferință!
Doar Isus e Cel ce-oferă vindecare și credință!
De-a păcatului grea lepră toți suntem contaminați,
Robi în lanțur’le Satanei, ca cei doi demonizați.
Dar, ca și centurionul, spunem cu credință de-aur :
„Zi doar un cuvânt, o, Doamne!” Fă-ne perle în Tezaur!
Ne trimite-n trup și suflet razele vindecătoare
Și primește, de pe-acuma, veșnica noastră-adorare!
- Dacă vrei Împărția, poți cu-asalt s-o cucerești,
Mai aproape să vezi zilnic frontierele cerești.
În războiul cel mai crâncen, și văzut, și nevăzut,
E-un vrăjmaș ce-n îndoială te vrea tot mai abătut.
Nu uita că biruința obținută de Hristos
Face azi, din fiecare, un creștin victorios.
Hotărâți, deci, să rămânem sub însângeratu-I steag,
Până când cu El păși-vom pe-al Împărăției prag.
- Ca și Dumnezeu, Sabatul, și întreagă Legea Sa,
Dăinuiesc din veșnicie și-n veci ele vor dura.
Este-ngăduit a face bine-n ziua Sa cea sfântă.
Pe cei ce de El ascultă, Domnul îi binecuvântă.
- Cel ce-i Domn peste natură, prin umblarea Sa pe mare,
Și-azi ne spune: „Nu te teme!”, de-i furtună sau e soare.
Tot El ne susține viața, zilnic pâinea ne-o-nmulțește,
Nefăcând deosebire. Pe toți la fel ne iubește.
Ca femeii canaanite, El copiii ni-i salvează.
Ne-ntărește în credință și ne binecuvântează.
Parcă auzim în taină: „Tu ai preț în ochii Mei!”
Și-n iubire ne cuprinde și pe neamuri, și iudei.
- Cert, biserica-i clădită pe Hristos, Piatra eternă,
Nu pe Petru, om cu-abateri și trădarea sa nedemnă.
Dar ca el, convinși, noi spunem: „Ești Hristos, divinul Fiu
Și întipărirea slavei Dumnezeului cel’ viu!”
Cine vrea să Îl urmeze, să se lepede de sine,
Să-și ia crucea și să facă semenilor numai bine.
Astfel Tatăl poate spune și de noi, de-am biruit:
„În tine-Mi găsesc plăcerea; tu ești fiul Meu iubit!”
- Vrei să știi cine-i mai mare?! Și ție ce îți lipsește?
Nu te compara cu alții! Numai la Isus privește!
Eu nu vreau idoli în suflet, precum tânărul bogat,
Nici ca Petru, vreo răsplată, că pe Domnul L-am urmat.
Vreau să urc cu El pe culmea măreției umilinței,
Și-a iertării măreție, pân’ la slava biruinței.
- Prin Isus, e plin de slavă templul din Ierusalim.
Profețiile, în totul, urmează planul divin.
Iată-I pregătesc în suflet o intrare triumfală.
El să-mi facă-n templul vieții curățire ideală.
Vreau să fiu smochin cu roade, nu cu frunze-nșelătoare
Și, zdrobit, să cad pe Stâncă, în deplină consacrare.
Haina albă să-mi ofere, ca un har nemeritat,
Pentru-a-L preamări la nunta Fiului de Împărat.
- Iată-acum Îl văd pe Domnul mustrându-i pe farisei,
Pe toți cei care-L renegă și-L urăsc fără temei;
Și-urmăresc, cu ucenicii, semnele sfârșitului
În Ierusalim, și astăzi, ’naintea venirii Lui.
Suntem pregătiți noi pentru episoadele finale?
Să veghem! El vine sigur! Trâmbiți sună la hotare!
- Se apropie furtuna. Cu risipă de iubire,
Mir curat de nard, Maria, toarnă-n semn de mulțumire
Peste Mielul ce urmează să fie sacrificat
Și în Ghetsimani Se luptă, zdrobit de al meu păcat.
Nici ca Iuda, nici ca Petru să-L trădez eu nu doresc,
Ci și-n ultimile zile pe Isus să-L preamăresc.
- Ca să știi prețul salvării, pe la Golgota să treci!
Între Domnul și Baraba, tu pe care îl alegi?
Eu, pe Cel ce Se jertfește, peste moarte-n veci călcând
Și-nviază-n biruință, revenind pe nori curând.
Învestiți cu-a Sa putere, Evanghelia s-o vestim
Pân’ vom fi cu El de-a pururi, în Noul Ierusalim.
A M I N
